Vampirul din liceu

Capitolul 5

    Este vineri. Ziua meciului. Toata scoala se aduca sa vada cum echipa noastra va castiga. Majoretele se auzeau mai tare decat arbitrul si antrenorul la un loc. Eu abia ma vad printre fanele lui Derek. Blondele astea ma enerveaza la culme, dar sunt iubitele la majoritatea baietilor din echipa de fotbal. Derek nu se uita la nicio blonda. El se uita dupa mine. Nu m-a vazut si zambetul care era pe fata lui dispare.

    Meciul incepe. Fratele meu este in fruntea tutulor purtand banderola de capitan cu mandrie. Azi nu pare sa fie ziua norocoasa a lor. Pe la jumatatea meciului scorul nu este in favoarea echipei noastre. Sunt condusi cu cinci puncte. Eu cobor din tribune si stau langa antrenor. Aici pot sta doar VIP-urile si eu sunt VIP datorita fratelui meu. Este pauza dintre reprize. Aproape toata echipa bea apa, ar Derek vine langa mine. Zambetul care il avea la inceputul meciului a revenit. Imi place sa il vad zambind. Nu inteleg de ce nu a facut asta pana acum. El era foarte transpirat, dar nu ii pasa.

-Ai venit!

-Am fost aici de la inceput, dar nu mai vazut de fanele tale blonde.

-Va trebui sa ies de pe piata si sa aleg una.

 Eu nu mai apuca sa spuna ceva ca pauza s-a terminat. El intra cu zambetul pe buze. Fratele meu ia dat banderola de capitan. A trecut la actiune. A inceput sa ii placheze pe toti si sa inscrie touchdown unul dupa altul. Echipa a recuperat uimitor. Meciul s-a terminat si Derek isi face dansul victoriei si dupa ma ia pe mine in brate. Toate fanele lui raman cu gura cascata. pur si simplu nu le venea sa creada, ba chiar isi scopera ochi. Unele isi fac aer.

-Nu as fi castigat fara tine.

-Dar eu nu am facut nimic.

-Ba ai facut chiar daca nu iti dai seama. Prezenta ta este mai mult decat destul. 

Capitanul echipei adverse vine langa noi. Derek inca ma tinea in brate.

-Frumoasa revenire.spune el 

-Multumesc. Nu as fi reusit fara Rose.

-Orice barbat are in spatele sau o tanara frumoasa.

-Se pare ca tu nu ai.spune Derek

-Din pacate iubita mea este bolnana si nu a putut sa vina.

-Insanatosire grabnica.spunem eu si Derek in cor.

El pleaca. Jacob se duce cu echipa la pizza. Asta este modul lor de a sarbatorii o victorie. Derek nu se duce. El prefera sa stea cu mine.

-Rose, te conduc pana ajungi acasa.

-Bine.

Eu si el ne indreptam spre casa mea. Pe la jumatatea drumului incepe ploaia. Eu sar in sus de bucurie si incep sa alerg prin iarba.

-Ce-i cu toata bucuria asta dintr-o data?

-Imi place ploaia. Obisnuiam sa alerg pe ploaie si cand eram copil.

-Inseamna ca inca esti copil.spune Derek

-Nu vreau sa imbatranesc niciodata.

-Cu un singur cuvant asta se poate intampla.spune Derek

-Stiu. Alearga si tu cu mine!

-Dar asta fac copiii mici.

-In acest caz noi vom fi cei mai mari copiii din lume. Impreuna.

-Bine.spune el zambind.

Eu incep sa sar in baltoacele de noroi. Hainele mele se murdaresc in secunda doi. Derek se uita la mine si incearca sa inteleaga ce fac.

-Ce e?il intreb eu

-Mama m-ar omori daca as face ce faci tu.

-Pentru asta exista masina de spalat. 

 Eu si Derek continuam drumul spre casa. Ajungem in fata casei mele. Ajungem in fata usii. Noi stam fata in fata. Derek se uita fix in ochii mei. Ochii lui verzi te vrajesc intr-o secunda. Stam cateva secunde asa. Este placut. M-as putea la ochii lui incontinuu si tot nu m-as fi uitat destul. Derek ma saruta pasional si dupa pleaca repede asa cum pleaca el mereu. Eu intru in casa cu un zambet pana la urechi.