Vampirul din liceu

Capitolul 16

 Perspectiva Rose 

 Este dimineata. Mama intra in camera mea si inchide usa dupa ea.

-Neata, Rose!

-Neata, Mami! Sper ca ai un motiv bun pentru care ma trezesti la 9.00 intr-o duminica.

-Am. Trebuie sa aflu ce s-a intamplat. Derek a stat aproape toata noaptea la geamul tau si nu stiu din ce motiv nu a intrat cum face el de obicei.

-Nici nu mai este binevenit.

-Probleme in paradis?

-Paradisul nu mai exista.

-Ce s-a intamplat?

-M-a parasit din nu stiu ce motiv si nici nu stiam ca sunt iubita lui.

-Prima despartire este cea mai grea.spune mama

-Stiu, dar am trecut peste el. Stiu ca este un vrajitor si face ce vrea el cu inimile fetelor. Eu doar s-a intamplat sa fie victima lui.

 Ma ridic din pat si ma duc in bucatarie. Mama vine dupa mine. Sigur vrea niste raspunsuri. Macar sa ma lase sa imi beau cafeaua ( sange rece). Am o presimtire ca stie ca sunt vampir.

-Ai altceva sa imi spui?

-Nu stiu la ce te referi.

-Poate de ce nu te vezi in oginzi? Asta ar fi un inceput.

-Sunt vampir. Nu e mare lucru. Acum trebuie sa ma gandesc ce sa fac ca sa il ranesc a fel de tare.spun eu inainte sa beau din sange.

-Mai usor cu sangele.spune mama in timp ce imi ia cana de la gura.

-Ce?

-Ai grija ce faci.spune mama

-Am mereu. 

     Eu ies pe usa. Ma duc sa ma plimb prin padure. Ajung in adancul padurii. Cred ca sangele tatei nu i-a picat bine stomacului meu. Ma asez pe o piatra mare. Nu o sa mai beau niciodata sangele tatei. In fata mea apare Hans. Asta imi mai lipsea.

-Ce vrei?il intreb 

-Vreau sa te intreb ceva. E despre Derek.

-Sunt numai ochi si urechi. Ce vrei sa ma intrebi?

-Nu eu. Seful vrea sa vorbeasca intre patru ochi cu tine.

-Bine. Du-ma la el.

 Hans ma duce la Sef. Intre timp ma trece si durerea de burta. In sala tronului. Hans inchide usa si sta in fata ei. Poate ii este frica ca voi pleca. Intra o persoana in varsta. Poate el este seful. 

-Rose! Nici nu stiu de cat timp astept sa te vad in persoana.

-Nu pot sa spun ca nu am auzit despre tine. Hai sa trecem la subiect. Timpul meu este pretios. Am treaba mult mai importanta decat asta.

-Cred ca Derek s-a inselat atunci cand a spus ca esti cea mai buna persoana din lume. Toata lumea se inseala, pana si el. Trebuie sa recunosti ca incepi sa devi rea.

-Momentan. 

-Cred ca avem un scop comun. Ar trebui sa ne aliem. Toata lumea are de castigat. Doar spune da.

-De ce ne-am alia? Imi place sa fac lucrurile cu mana mea.

-Deja imi place de tine. Pacat ca tatal tau nu poate sa spuna la fel.

-De ce? 

-O sa aflii singura. Nu e nevoie sa iti spun eu. Nu sunt cea mai potrivita persoana.

 Eu ma aproprii de el si il apuc de gat si il ridic in sus.

-Imi spui ce se va intampla sau ...

-Sau ce?

-Nu ai vrea sa sti ce se intampla.

-Rose, esti ca fiica pe care nu o am, dar am un fiu care are fi perfect pentru tine.

-Inteleg ce se petrece aici. Tu, i-ai spus lui Derek sa se desparta de mine ca sa fiu impreuna cu fiiul tau!

 Asta e strigator la cer! Ochii mei se fac rosii si pe nas imi ies flacari. 

-Continua! Poate ca pari mare acum, dar toti stim ca te ascunzi prin adoptarea acestei noi personalitati, care nu e pentru tine pentru ca tu nu esti asa, dar nu pot sa spun ca nu imi place varianta mai rea a ta. Lasa-ma jos ca sa putem discuta civilizat. Poate ca societatea ne considera monstri, dar nu trebuie sa fim cum cred ei. Nu imi dai dreptate? 

Eu il las jos incet.

-Treci la subiect! Mi-ai irosit timpul.

-Intreci limita, dar pentru ca imi placi te las in pace. Nu trebuie sa tai raul care creste in tine in timp ce vorbim.

-Nici nu puteai. Raul care creste in mine ar putea si taiat doar de Derek. 

-In primul rand trebuie sa imi spui Stapan.

-Asta nu se va intampla. Eu nu am Stapan si nici nu voi avea!tip eu

 Cred ca am tipat asa de tare incat m-a auzit toata lumea care este aici. Il dau pe Hans la o parte si merg spre casa. Dupa ce plec eu vine un baiat, cred ca are aceeasi varsta ca mine. 

-Cine e tipa?intreaba el

-Una dintre noile tale colege de la liceu. O sa o vezi mai mult cand o sa inceapa noul an scolar.

-O sa incep sa numar secundele.

 El pleaca si isi continua treaba. Eu ajung acasa si ma intind pe pat. Daca Derek mi-ar fi dat un motiv poate lucrurile ar fi fost diferite. Cine stie?