Immortality

Cap 1

Îmi cer scuze pentru fiecare greșeală gramaticală si replică licențioasă ce o sa fie pe parcurs. Sper să vă placă ! Lectură plăcută.
P.S : piesele de la media nu au în întregime legătură cu capitolele, doar să ascultați pe timpul lecturi.

                 — Allya, esti gata ? Tip eu de la parter.

               — Aproape. Mi-ai văzut blugi ? Mă întreabă ea de la etaj.

                — Ce ? Allya, o să întârziem iar tu încă îți cauți blugi ?! O întreb eu iritată.

                 — Ăă... dăă ! Îmi răspunde ea.

                — Mama, din cauza Allyei o să întârziem, IAR ! Țip eu în continuare iritată.

                — Allya, grăbește-te ! Îi spune mama grăbită în timp ce se pregătește.

              — Acum, acum ! Spune Allya coborând de la etaj.

În caz că nu vi-ați dat seama, este dimineață iar eu și sora mea mai mică ne pregătim pentru liceu iar mama pentru job-ul ei.
Mama este doctor, deși are treizeci și nouă de ani, este o femeie foarte frumoasă și seamănă de douăzeci de ani, părerea mea.

Tata a murit acum trei ani într-un accident de masină. Pe atunci locuiam în Canada. Ne-am mutat in Mystery Spell din cauza Allyei. A intrat în depresie, părea nebuna și facea tot felurul de nebunii. Se bătea cu colegele de la școală până le umplea de sânge, consuma foarte mult alcool și venea în fiecare noapte beată. Probabil că consuma si droguri, nu m-aș mira. Toate astea din cauza tatei, când a murit eu și mama i-am ascuns asta timp de doi ani spunându-i că tata a plecat în Londra.

Era mai mică, nu puteam sa îi spunem că tata a murit. Pe atunci avea treisprezece ani, acum are șaisprezece iar eu șaptesprezece. Cand avea  cincisprezece ani am hotărât să îi spunem adevărul fiincă nu mai înghițea faza cum că ar fi plecat, de acolo a început totul, în legătura cu comportamentul ei.

             — Gata ! Spune Allya zâmbitoare.

                — Doar nu ai de gând să mergi așa la școală, nu ? O întreb eu uitându-mă la ea din cap până în picioare.

                   — De ce nu ? Întreabă ea ridicând o sprânceană.

                       — Pantaloni scurți, top, geaca de piele, teniși, machiaj mult prea complet și negru... nu pare a fii o ținută de școală.

                          — Baieților le place ! Spune ea zâmbitoare.

                      — Dacă ai lăsa măcar o dată băieți ! Spun eu dându-mi ochii peste cap.

                         — Mama ! Spune ea și se aproprie de mama.

                         — Kyra are dreptate Allya ! Mai lasă și tu puțin băieți ! Mă susține mama.

                — Voi două sunteți prea de anii șaptezeci ! Spune ea plictisită.

         — Ha ha ha... foarte amuzant. Spun eu sarcastică.

                — Aham. Îmi răspunde ea nepăsătoare în timp ce bea o gură din cafeaua ei.