Immortality

Cap 35

         Ușa se deschide iar în fața noastră apare o femeie îmbrăcată cu haine de servitoare, ceea ce și este.
Ne adresează un zâmbet oarecum drăguț și ne invită înăuntru. Dereck pășește cu mândrie spre deosebire de mine care pâșește ca ultima timidă de pe pământ.

                  — Tata, mama ? Îmtreabă el servitoarea.

                    — Îi chem imediat, domnule. Spune servitoarea aplecându-și respectuos capul.

                  — Mulțumesc, Maia, dar nu este nevoie. Se aude o voce bărbătească se sus.

       Ne ațintim amândoi privirea în sus pe scări unde stă un bărbat ce nu seamănă că ar fi trecut de treizeci de ani. În afară de părul său alb și îmbrăcămintea mult prea demenajagă, pare un tânăr bărbat oarecum chipeș.
Pare a avea un metru nouăzeci iar corpul său este bine lucrat, dar nu exagerat. Mâinile sale puțin prea albe se preling ușor pe bara scărilor în timp ce acesta le coboară cu eleganță. .

                   — Bună, tata. Spune Dereck cu jumătate de gură.

                  — Nu ai anunțat că vi cu domnișoare acasă, fiule. Dacă știam, ne pregăteam cum trebuie ! Mama ta făcea specialitatea ei ca de fiecare dată când aduci o blondă în casă. Spune el având un rânjet în colțul guri.

      Ce vrea să spună prin ,,de fiecare dată când aduci o blondă în casă "? Să înțeleg că au fost mai multe blonde ?

                   — Ați spus că vreți să îmi cunoașteți iubita, iar ea a vrut să vă cunoască. Unde este mama ?

                   — Trebuie să recunosc, ai avansat puțin. Îi spune el ignorându-i întrebarea.

                    — Adică ?

                   — Adică, fetele pe care le aduci acasă sunt din ce-n ce mai frumoase. Până acum toate au fost blonde, să înțeleg că este un fetișh de a tău ?

                     — Tată !? Mărie Dereck la el. Știam eu că nu este o idee bună să venim.

                   — Măi, măi, măi ! Pe cine avem noi aici ? Se aude o voce feminisă senzuală.

           Privirea mea cade spre femeia ce stă în pragul salonului. O analizez scurt cu o privire și observ că este de aceiaș înălțime ca domnul ce stă acum în fața noastră, părul îl are uimitor de lung și de brunet, ochii îi sunt de un gri deschis iar fața e ușor ascuțită. Corpul ei este ca tras prin gaura acului iar hainele mult prea sumbre stau perfect pe ea.

                    — Nu credeam că o să iei o decizie atât de repede, dragule. De obicei te lași mai greu.

                    — Dacă era după mine, nu veneam nici într-un secol ! Dar Kyra a insistat.

— Deci... să înțeleg că numele tău este Kyra ? Întreabă omul din fața mea privindu-mă în ochi și luându-mi mâna în a sa pentru a lăsa un sărut galant.

O dată ce mâna mea face contact cu mâna sa, simt o durere aproape insuportabilă de cap. De parcă cineva ma-r (m-ar) fi lovit cu o piatră. Această durere și acest sentiment îmi este cunoscut, dar nu știu neapărat de unde.
În secunda următoare,  prin fața ochilor îmi trece ca un fulger imaginea de acum aproximativ două luni cu acel om misterios ce era asemănat cu un vampir și omorea o femeie, după care imaginea sa iar în spate un fundal negru.

— Sebastian Raymond, tatal lui Dereck. Mă scoate el din transă.

— Încântată. Spun eu încercând să ascund faptul că sunt speriată.

— Iar eu sunt Caroline Raymond, mama lui Dereck. Mi se adresează femeie luându-mi mâna în a sa și sărutându-mi obraji.

Când mâna acesteia face contact cu mâna mea, simt aceiași durerea ca acum câteva secunde iar în fața ochilor îmi apar imaginile cu cadavrele sfâșiate ce se derulau la televizor cât timp eram la fermă, după care imaginea acestei femei iar în spatele ei acelaș fundal negru.

— Iubito, te simți bine ? Ești albă ca varul la față ! Îmi spune Dereck vizibil îngrijorat.

— Emoțiile. Spun eu aruncându-i un zâmbet sută la sută fals. Eu sunt Kyra Kimberly, încântată să vă cunosc. Continui încercând să îmi stăpânesc vocea tremurată.

      Pentru a mă liniști, Dereck îmi lasă un sărut lung pe creștetul capului după care își pune brațul în jurul taliei mele și mă trage în spre el.

[...]

         Ziua petrecută la familia Raymond a fost... bizară aș putea spune. Nu doar din cauza că aveam senzația că îmi scăpa ceva imortant, dar și din cauza că părinți iubitului meu îmi puneau tot felul de întrebări demenajate. De exemplu : Câți iubiți ai mai avut ? De ce din toți băieți, tocmai pe aiuritul de Dereck l-ai ales ? Ce aveți voi blondele atât de special încât îl atrageți pe Dereck atât de mult ? Ce grupă ce sânge ai ? Și alte întrebări  aiurite la care mă blocam de fiecare dată. După ziua de azi, mi-am dat seama că cele spuse de Dereck erau adevărate. Părinții lui sunt ciudați, dar nu are importanță.
         
          După ce Dereck m-a condus până acasă, am intrat direct în camera mea, dar pe drum i-am aruncat un salut mamei și Alyei ce stăteau pe canapea uitându-se la televizor.
Intru în baie cu pijamaua mea, pregătită să fac o baie caldă și relaxantă.
Dau drumul la apa pentru a umple cada după care mă frec iritată pe gât deoarece m-a usturătoare azi toată ziua, însă nu i-am dat prea multă atenție. După ce mă dezbrac și iau pansamentul de la șold, intru în cada cu apă parfumată și rămân acolo ceva timp. După ce termin, mă usuc după care mă bandajez din nou pe șold.
Mă îmbrac și când mă apropri de oglindă pentru a-mi putea usca părul, observ că pe gât am aceiaș ranâ ca pe șold. Doar că aproape însângerată.
Înjur uimită uitându-mă mai atentă la rana de pe gât.
Ce naiba se întâmplă cu mine ? De unde tot apar aceste răni ? Nu sunt sigură de faptul că nu știu ce am pățit. Îmi stă pe limbă, dar în acelaș timp, creierul meu este în pană. Stau ceva timp privindu-mă în oglindă, dar dintr-o dată, în fața ochilor îmi apar o grămadă de imagini cu... Dereck, Allya, Colin, eu ! De data asta este diferit, nu este ca și cum aș primi o piatră în cap, ci ca și cum mi s-ar aprinde un beculeț.

           Respirația mea devine tot mai agitată iar capul începe să mă doară îngrozitor din cauza acestor imagini îngrozitoare ce mi se rulează în cap.
Cu o mână mă țin de frunte iar cu cealalaltă mă sprijin de chiuvetă. Cu greu mă deplasez până la patul meu și încep să plâng știind ceea ce mi-a făcut Dereck, dar și ceea ce a devenit Colin.

         Hey barosanilor !! Ce faceti ?! Cum mai sunteți ? Nu am mai postat de trei zile !! :-/ (mda. M-am nașparlot ) păi, faza este că lucrez și la alte cârți unde am inspirație iar la asta nu am mai deloc :-/ . Plus de asta, m-am apucat de serialul Lucifer și FRARE !! E incredibil !! Îmi dă ceva inslirație serialul acela :))) nu la șcene, ci la replici.

    Sper să vă placă capitolul ! Vă iubesc ! Noapte bună !! ❤️❤️😍😍❤️❤️❤️❤️😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘🐼🦄