Immortality

Cap 39

                    — Nu vrei să vorbești nici cu mine ? Îl întreb adresându-i un zâmbet călduros.

       Acesta îmi face semn să intru iar eu fac în tocmai. Când acesta închide ușa în urma mea, mă întorc spre el cu mâinile în buzunarele din spate a pantalonilor și îl privesc cu multă dragoste.

              — Nu credeam că mai vi, sincer. Spune el cu vocea răgușită.

             — Nu voiai să vin ? Îl întreb adresându-i un zâmbet larg.

              — Era tot ce îmi doream ! Rostește el chinuindu-se să scoată un zâmbet.

              — Ești bine ? Îl întreb îngrijorată.

              — Am cam răcit ... . Îmi spune el punându-și o mână prin păr și zâmbind drăguț.

             — Se vede..., dar nu credeam că vampiri pot răci.

             — Pot răci doar când duc prea mult dor. Rostește el trist și ferindu-și privirea.

         Îmi înclin puțin capul privindu-l cu multă dragoste după care mă apropri repede de el și îl îmbrățișez.  Acesta îmi răspunde imediat la îmbrățișare și își scufundă capul în scorbura gătului meu, inspirând o doză mare de aer.

                 — Nici nu știi cât de tare mi-a fost dor de tine ! Șoptește el cu vocea tremurată. Am fost un idiot, nu trebuia să...

               — Shhh... gata. A trecut, nu-i nevoie să îmi mai explici. Te înțeleg perfect. Rostesc eu după care îi las un sărut lung pe obraz.

                — Deci... să înțeleg că nu mai ești supărată pe mine ?

          Acesta își scoate capul din scorbura gâtului meu pentru a mă putea privi cu multă speranță în ochi. Dau din cap semn afirmativ și dintr-o dată, acesta devine mult mai relacțat.
Îmi lasă nenumărate săruturi pe frunte iar eu îmi pun mâinile pe obraji săi pentru a-i putea lăsa un sărut lung pe buze. Acesta rămâne surprins la început, dar după câteva secunde îmi răspunde la sărut și îl adâncește mai mult. Mi-a fost mult prea dor de buzele acestea dulci, am stat prea mult timp departe de ele iar acum nu mă întereseaă dacă o să răcesc sau nu.
Când sărutul se sfârșește, Dereck spune cu o voce la fel de răgușită :

              — O să răcești !

              — Nu contează ! Rostesc eu având un zâmbet larg pe buze.

— Ba da contează ! Nu vreau să treci prin ceea ce trec eu acum, este oribil ! Rostește el după care își trage nasul.

— Te doare ceva ? Ai nevoie de ceva ? Îl întreb verificându-i febra.

— Mă doare puțin capul, dar o să treacă dacă mă întind.

— Atunci haide ! Rostesc eu luându-l de mână și îndreptându-ne spre dormitor.

Ajunși în dormitor, acesta se întinde pe pat și îmi face semn să mă așez lângă el. Mă descalț și îmi pun hanoracul pe un scaun din apropriete după care mă așez lângă el. Acesta își pune capul pe stomacul meu iar respirația sa este accelerată. Îmi pun degetele prin părul său lung și încep să mă joc cu el.

— Presupun că vrei să afli mai multe despre cei ca mine, nu-i așa ? Mă întreabă el după minute bune.

— Sincer ? Chiar mor de curiozitate ! Spun eu ușor amuzată.