Immortality

Cap 10

Weekend *

În sfârșit suntem în Weekend ! Abea așteptam să merg la fermă, începe să îmi displacă din ce'n ce mai mult aerul de oraș. Simt că mă sufoc !

Nași mei sunt la curent cu vizita mea, se bucură foarte mult că în sfârșit o mai dau și eu pe la ei.
Nașa Elisa este ca o a doua mamă pentru mine iar nașul Christoffer ca un al doilea tată. Mereu sau comportat frumos cu mine si m-au îndemnat să îmi urmăresc visul pâna îl îndeplonesc.

Ei nu suportă aerul de oraș, spun că le face rau la tot organismul iar sunetul asurzitor a mașinilor de afară le înnebunesc.
Ei sunt extrem de diferiți în comparație cu nași Allyei.
Lor nu le place aerul de țară, nu suportă porci sau orice alt animal găsit la fermă.
Parfumurile scumpe de la Dior sau altă firmă fițoasă sunt obligatori la ei, spre deosebire de nași mei cărora le place mirosul lor natural.

Sunt aproape de fermă, presupun că o să recapăt un bronz pe cinste din cauză caniculei de afară.
Cred că mai pe seară o să merg la o plimbare cu Alexander, nu vreau să i se întâmple ceva din cauza calduri.

Ajunsă aproape lângă fermă, îmi parchez mașina la locul meu obișnuit și îmi iau micul bagaj din portbagajul mașini.
Îmi pun ochelari de soare și mă apropri de fermă.

Chiar mi-a fost dor de acest drum lung și vița de vie imensă. Peste tot numai verdeață iar mica pădure unde îmi faceam eu micile promenade împreuna cu nașul meu este la fel de deasă ca înainte.

Ajunsă în fața fermei, îi zărescv imediat pe nașu și nașa, acestea doi se aproprie râzând de mine și își întind mâinile pentru a mă putea îmdrățișa.

— Floricico ! Spune nașul luându-mă în brațe.

— Sarut mâna nașule ! Spun răspunzându-i la îmbrățișare.

— Lasă-mi-o și mie ! Spune nașa entuziasmată și mă îmbrățișează.

— Nașă ! Spun și o strâng tare la piept.

Nașul îmi ia micul bagaj și intrăm toți trei în casă.

— Ai venit la țang ! Tarta cu mere cred ca s-a răcit deja ! Îmi spune nașa zâmbind.

— Ai făcut tartă cu mere ?! O întreb eu surprinsâ.

— Normal ! Orice pentru floricica mea. Îmi răspunde ea cu același zâmbet.

Îi pun brațul de după gât ei  și îi sarut obrazul rozaliu.
Întrăm în casă și o văd pe Betty stând pe canapea, cu căștile în urechi și butonând telefonul.
Este îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți albaștri și un tricou mulat, roșu. Dar tot bine îi stă.
Când aceazta mă observă, un zâmbet îi apare pe buze iar un chiuit îi iese pe gură. Își ia repede căștile din urechi după care își lasă telefonul jos și vine să mă îmbrățișeze.
Îi răspund la îmbrățișare și o frec ușor pe spate.

Betty este ca o a doua soră pentru mine. Mă înțelege de fiecare data iar noi ne descărcam sufletul unei alteia.
Nici ea nu este într-o perioadă prea bună. Iubitul ei a părăsit-o acum o lună, dar sunt sigură că ea încă suferă având în vedere că îl iubea mult.
Cam cum îl iubeam eu pe Ty...

— Mi-a fost atââât de dor de tine !! Îmi spune ea strângând-mă mai tare în brațe.

— Betty... Betty... nu pot... să respir ! O anunț eu cu ultima suflare.

Aceasta rupe îmbrățisarea, spre fericirea mea iar eu pot să respir.
Îmi adresează o fața gen ,,îmi cer scuze" iar eu îmi trag mult aer în plămâni, adresându-i un zâmbet drăguț.