Immortality

Cap 21

       Sunt la mine acasă și făceam curat la mine în cameră până când soneria de la ușă se auzise. Mama și Allya nu sunt acasă, ci la magazin așa că eu trebuie să cobor jos și să deschid ușa. Asta și fac. Când deschid ușa, în fața mea apare Colin. Speria se pare.

                 — Colin ? Întreb confuză. Dacă ai venit pentru Allya, să știi că a mers la magazin cu mama, dar o poți aștepta înăuntru.

              — Pot să intru ? Mă întreabă agitat.

             — Sigur. Spun și îi fac semn să intre. Ești bine ?

              — Nu. Nu sunt deloc bine ! Spune și se așează pe canapea. Kyra, se întâmplă ceva ciudat cu mine. Din ziua aceia de m-am bătut cu Leon, corpul meu parcă o ia razna.

                 — Adică ? Întreb confuză și mă așez lângă el.

                    — În primul rând, pot auzi de osută de ori mai bine. Îi pot auzi cu ușurință chiar și pe cei la zece metri îndepărtare de mine. Chiar dacă vorbesc în șoaptă. Când mă enervez, se întâmplă ceva ciudat cu gâtul, mâinile și ochii mei. De parcă venele mele ar sta să iasă afară. Pot vedea foarte departe cu ușurință. Pot alerga mii de metri fără să obosesc. Chiar și pe profesorul de sport l-am impresionat, și știi bine că el nu poate fii impresionat din niciun punct de vedere. Am poftă de carne tot timpul, carne crudă. Pot auzi cum bate inima unui om chiar dacă este pe moarte. Sunt speriat, nu știu ce se întâmplă cu mine, nu știu e să fac ! Spune el agitat.

                  — Tu vorbești serios ? Îl întreb cu o expresie de necrezare pe față.

                   — Foarte ! Ce să fac, Kyra ? Tu ești singura care ar putea să îmi dea un sfat potrivit.

                   — Sincer ? Nici eu nu am idee. Incerc să pun toate astea cap la cap. Nu cunosc nicio boală sau ceva de genul cu aceste sibtome. Ai încercat să mergi la doctor ?

                    — De ce ? Să mă împungă cu dita-mai acu ? Nu mulțumesc. Mai bine mor ! Spune el serios.

                   — Atunci caută pe internet. Vezi dacă găsești ceva. În momentul acesta sunt cu totul în ceață și nu știu cum să te ajut cu mai mult.

— Internet ? Eu de ce nu m-am gândit la asta până acum ? Spune și se ridică, lovindu-se cu palma peste frunte. Bine, hai că eu am plecat. Când ajunge Allya acasă, îi poți spune să treacă pe la mine ? Chiar am nevoie de ea.

— Bineînțeles ! Îmi spui dacă afli ceva.

Acesta se aproprie de ușă iar eu îl acompaniez. După ce iese din casă, îmi mai aruncă o ultimă privire după care își pune gluga în cap și aleargă.
Închid ușa după care mă așez pe canapea și îmi iau telefonul. Caut la contacte și dau să îl sun pe Dereck. După câteva tonuri, acesta răspunde.

— Te-a luat dorul de mine, puișor ? Mă întreabă iar în momentul ăsta, pun pariu că rânjește.

— Să zicem. În cât timp ajungi până la mine acasă ?

— Îmm... două minute.