Immortality

Cap 18

             După ore, eu și Dereck ne îndreptăm spre casa mea. Ajunși în fața uși, o deschid cu cheia fiincă mama nu este acasă, încă. Și intru în casă, mă uit la el iar acesta nu pare că are de gând să intre. Mă uit la el arcuind o sprânceană. Acesta stă în prag, cu mâinile în buzunare și zâmbește drăguț. De parcă ar aștepta ceva.

        — Hai intră. Îi spun.

      Acesta intră în casă iar eu închid ușa. Când mă întorc, dau nas în nas cu acesta. De ce simt că inima mea stă să iasă din piept ? Poate din cauza că sunt cu un băiat la mine în casă și suntem doar noi doi ?

        — Cred că, ar trebui să urcăm. Spun jenată.

      Mă îndrept în spre camera mea iar el mă urmează. Îmi dau geaca de piele jos, după care și bluza, rămânănd în tricou. Îi spun că poate să își dea și el geaca și bluza jos pentru a se simți mai confortabil, iar acesta îmi ascultă sfatul.

      Rămâne într-un tricou negru și care îi scoate în evidența mușchi bine făcuți.

      — Vrei ceva ce băut ? Îl întreb.

       — Nu mulțumesc.

        — Atunci fursecuri ?

        — Sunt bine. Spune el amuzat. Nu este nevoie.

          — Ok. Să trecem la treabă atunci.

      Îmi scot cartea de matematică și cea de chimie. Acesta mă ajută la matematică și chiar nu credeam că este atât de bun. Știa răspunsul la toate problemele. După ce am terminat cu matematica, l-am ajutat și eu la chimie iar peste o oră jumate, am terminat.

       — Cred că o să-mi plăsnească acapul. Se plânge el.

       — Și mie la fel.

     Ne aranjăm cărțile în ghiozdane după care le ținem la distanță și ne trântim pe pat, uitându-ne la tavan.

         — Spune-mi ceva despre tine. Îi cer eu, după ceva timp.

         — Păi, ce vrei să știi ?

         — Nu știu. Ce fel de persoană ești ? Pot avea încredere în tine ?

         — Sincer ? Nici eu nu știu ce fel de persoană sunt. Nu știu dacă poți avea încredere în mine, dar sper să ai iar eu să nu te dezamăgesc.

       — O... K. Ce îți place ?

         — Îmi place să citesc cărți foarte vechi, să privesc apusul... plimbările în pădurile sinistre sau îndepărtate. Îmi mai placi tu, dar asta știai deja. Îmi plac chiar și tatuajele.

        — Tatuaje ? Ai un tatuaj ? Îl întreb sprijinindu-mă în coate.

       — Dhoa... dar nu îmi place să îl arăt, este într-o zonă mai jenantă să zic așa. Spune el rușinat.

            — Doar nu ? ... NU CRED !!!! Tip amuzată.

            — Nu te gândi la prosti ! Îmi spune el râzând. Dar erai aproape

      Mă uit nedumerită la el și clipesc de nenumărate ori după care scot un chiuit asurzitor.

         — Vreau să-l văd !! Spun eu entuziasmată.

        — Ce ? Întreabă el șocat când vede că mă pun peste el. Kyra, ce faci ?!

       — Am zis că vreau să-l văd. Spun și îi desfac cureaua de la pantaloni.