Immortality

Volumul 2. Cap 1

Cinci ani mai târziu*

Travis P.O.V *

Că în fiecare seară de cinci ani, sunt în camera nesuferitei de blonde care nu se mai trezește. O rog, o implor în fiecare seară să se trezească, dar nimic. Știam că o să dureze mult până o să se trezească, dar nici chiar cinci ani. Vampirii și Vârcolacii sunt în război, iar dacă ar afla de ea... pun pariu că ar face orice doar ca să o ia și să mă șantajeze cu ea. Dacă ar vedea tatăl ei în ce hal a ajuns din vina mea, ar fii extrem de dezamăgit de mine. Am promis că familia lui nu o să pățească nimic, iar fata lui mult iubită este în comă de cinci ani. Chiar și eu sunt dezamăgit de mine.

Cineva bate la ușă, scoțându-mă din gândurile mele. Îmi ochii peste cap și țip să intre. Ușa se deschide, iar pe ea intră sora mea mai mică. Katy.

      — S-a întâmplat ceva ? Întreb fără să o privesc.

       — Trebuie să se întâmple ceva ca să-l pot vedea pe fratele meu ? Mă întreabă apropriindu-se zâmbind de mine.

      — Știi foarte bine că nu îmi place să fiu deranjat câd sunt cu ea ! Rostesc eu fără nicio expresie pe față și privind-o în continuare blonda.

      — Știu, dar mă gândeam că...

       — Altă dată, Katy. O întrerup iritat.

    Urăsc când cineva nu mă ascultă, mai ales când acel cineva face parte din familie. Katy este genul de persoană care ar face orice ca să îmi ridice moralul, dar când sunt în această cameră, este imposibil.

     — În cazul acesta... cred că o să plec... Rostește ea ușor tristă.

      Îmi dau ochii peste cap și aștept ca aceasta să iasă din cameră. După ce ușa se închide, mă ridic din fotoliul de piele maronie unde eram așezat și mă îndrept spre patul ei. Mă așez încet lângă ea și îi iau mâna în a mea. Îi analizez fiecare trăsură a chipului și aș fii mai mult decât ipocrit dacă aș zice că nu este o femeie cu adevărat frumoasă. Chiar dacă este în comă. Mâinile ei sunt reci ca ghiață și din instinct, o acopăr până la gât cu cearceaful. Cu toate că știu din ce cauză sunt mâinile ei reci, vreau să mă asigur că nu îi este frig.

     Îmi înclin capul într-o parte și îmi pun mâna pe obrazul său, mângâind-o cu degetul mare. Fata asta are ceva diferit... nu știu ce, însă îl are. De ani buni vreau un singur lucru. Ca ea să deschidă ochii și să îi pot vedea furia din ei, ca data trecută. Acel gri metalic strălucitor, poate arătă toată ura, furia și setea de răzbunare. Ador asta.

— Deschide ochii, fata mea. Fă-o pentru mine, iar eu îți jur că îți pun viața la picioare celor care ți-au făcut rău.

     Nimic, ca de obicei. Oftez lung după care îi sărut lung fruntea. Mă ridic de pe pat și când sunt gata să plec, observ o lacrimă ce i se scurge din ochiul drept. Mă încrunt neștiind ce se întâmplă și mă pun din nou lângă ea. Îmi pun din nou mâna în a ei și îi șterg lacrima. Rămân uimit când aceasta mă strânge cu o putere incredibilă de mână și strânge din ochi.

      Într-un final, aceasta deschide încet ochii, iar acel gri se vede mult mai clar ca data trecută. Ceva nu este în regulă.

      — Îmi este rău... Rostește ea cu o voce stinsă.

      — Cum adică ? Te doare ceva ? O întreb îngrijorat.

     Aceasta îmi ignoră întrebările și se uită la tavan cu mâna la gură. Nu durează mult până aceasta se ridică în șezut și vomită o doză mare de sânge negru. Strâng din ochii fiindcă asta chiar este dezgustător, chiar și pentru mine. Sunt obișnuit să văd cum ,, oamenii " consumă sângele, nu să îl vomite. După ce aceasta termină, se întinde din nou și se șterge la gură cu mâneca bluzei albe de pe ea.

      — Ai terminat ?

      — Aproape...

    Aceasta se ridica din nou și se pune pe o parte, își trage zgomotos gâtul după care spuipă sânge pe podea.

            Foarte... feminin.

      — Tu cine Dracu mai ești ? Mă întreabă ridicând o sprânceană.

      — Regele tău. Tot o dată, cel ce ți-a salvat viața. Îi răspund serioas.

      Aceasta mă privește ca pe o glumă. Îmi dau ochii peste cap și îi întind mâna.

     — Travis, regele vampirilor și cel care ți-a salvat viața. Destul de clar ?

     Aceasta nu își schimbă expresia feței și îmi privește mâna. Până la urmă, îmi strânge mâna cu putere și mă privește în ochi.

     — Travis, hum ? Cred că am auzit de un ,, rege a vampirilor " acum foarte, foarte mult timp.

      — Mai exact cinci ani în urmă ?

    Aceasta pufnește iritată.

       — Mai exact, acum mii de decenii !

     Nu îmi ia mult să îmi dau seama de ce crede asta. Acum sunt sută la sută convins că culoarea aceasta uimitoare de gri ce o are ochii ei, este cu un anumit motiv acolo. L-a văzut. De obicei, persoanele ce văd iadul cu ochii nu se mai întorc niciodată printre cei vi, dar ea a făcut-o. Asta înseamnă că este mai puternică decât credeam.

       — L-ai văzut, nu-i așa ? O întreb melancolic.

     Aceasta nu spune nimic, doar aprobă tristă din cap.

      — Îți jur... toți cei care ți-au făcut răul acesta o să plătească cu vârf și îndesat ! Îți voi da viețile lor în mâinile tale și o să te las să faci ce vrei cu ei. Îți jur. Rostesc eu serios și privind-o în ochi.

      — Am dormit atâtea ani... am putut să mă gândesc la atâtea pedepse pentru ei. Pentru ei toți ! Rostește ea privind în gol.

     Îmi feresc privirea, iar balta de sânge de pe jos îmi atrage atenția. Mă încrunt când observ ceva ciudat în sânge și mă aplec. Ceea ce gâsesc este de-a dreptul impresionant și tot o dată, îngrijorător.

***

      Hey barosani ! Acesta este începutul volumului doi :) am zis ca mai bine îl scriu aici... Ce rost mai are să mai încep o carte ? Mi-e lene, nene !! :))))
Pai, sper că vi-a plăcut capitolul ! Travis este în videoclipul de la media ;)