Immortality

Cap 9

         — Kyra, stai ! Mă oprește vocea lui Dereck.

         Mă întorc și observ că a alergat după mine.
Ajuns lândă mine, îmi zâmbește drăguț și își trage aer în plâmăni, eu uitându-mă la el nebumerită.

      — OK, stau. Îi spun amuzată.

       — Avem engleză acum, nu ? Mă întreabă el.

        — Da...?

         — Super. Mergem împreună. Spune el zâmbind și făcându-mi semn să ne deplasăm.

        —O...k.... Apropo, vreau să îmi cer scuze în numele surori mele. Ea este mai... tupeistă și îi plac prea mult băieți.

          — Nu-i nimic ! Spune el chicotând. Sunt obișnuit să fiu abordat de fete. Continuă el dându-se mare.

          — Te mai dai mare ? Îl întreb amuzată.

         — Încă nu am început !

         Râd la afirmația lui după care îi arunc o privire gen ,,serios ? " iar acesta începe să râdă zgomotos.
Nu am observat până acum zâmbetul lui, este de adreptul minunat ! M-aș putea obișnui cu zâmbetul ăsta...

       — Șiii... mă întrebam dacă ai planuri pentru Weekend. Spune el după câteva minute, punându-și mâinile în buzunarele pantalonilor.

         — Mă gândeam să merg la ferma nașilor mei, este destul de departe iar aerul de acolo îmi face bine, mă relaxează. Plus că nu mi-am văzut băiatul de ceva timp...

        — Băiatul ? Întreabă el nedumerit și arcuind o sprânceană.

      — Este un cal ! Îi spun eu amuzată. Așa îi spun eu, băiatul meu, având în vedere că mare parte din viață lui l-am îngrijit eu.

       — Aaaa... Spune el de parcă și-ar fi luat o priatră de pe inimă. Păi șiii... nu o să ajungi la petrecere ?

        — Ce petrecere ? Întreb confuză.

         — Petrecerea lui Matthias ! Toată școala vorbește de asta, frate'miu are gânduri mari pentru Weekend.

       — Ăăă... eu nu am auzit de nicio petrecere. În fine, oricum nu prea le am eu cu petrecerile iar după ultima dată... nu o să mă mai vezi prea curând la una ! Spun eu serioasă.

       — De ce nu ? Mie mi-a plăcut, te miști bine ! Spune el rânjind pervers.

          La auzirea vorbelor lui, simt cum mă fac roșie în obraji. Speram să fi uitat și el de incidentul acela. Eu nu îmi amintesc cum dansam, dar după spusele Sandrei și a Allyei, pun pariu că nu a fost prea decent.

        — Încă un motiv pentru care nu o să mai merg niciodată la o petrecere. Sau să mai pun gura pe băutură... Spun eu jenată și îmi las privirea  în podea.

      — Păiii... presupun că ai dansa mult mai apetisant, trează. Spunea el amuzant uitându-se în jur de parcă nu ar fi zis nimic.

          Nu îi răspund doar îi dou un pumn bine meritat în umăr. Acesta răde la simțirea forței mele de furnică. Mai mult m-am rânit pe mine decăt pe el !  L-am lovit cu mâna la care eram rânită iar asta mă face să scot un scâncet de durere. 

       — Ești bine ? Mă întreabă el, vizibil îngrijorat.

       — Doare puțin, dar e ok.