Immortality

Cap 20

       După ore, l-am chemat pe Dereck la mine ca să ne uităm la un film. Sincer ? Nici nu știu ce suntem eu și Dereck. Nu știu dacă suntem împreună, sau nu. Vreau să aflu mai multe despre el, dar din nu știu ce motiv acestuia îi este fică să se deschidă în fața mea. Bine, nici eu nu am curajul să mă descarc în fața cuiva, la mine e altceva. Vreau să aflu ce ascunde defapt, și o să aflu cu orice preț.

                  — Auzi, tu ai auzit ce s-a întâmplat aseară la câteva străzi distanță ? Îl întreb în timp ce deschid ușa.

                    — Nu. Ce s-a întâmplat.

                   — Cică, o arătare ciudată a omorât câțiva oameni. 

                   — Arătare ciudată ? Întreabă confuz.

                  — Da. Se spune că se aseamănănă cu un vampir. Spun și intrăm în casă.

                     — Poftim ? Întreabă surprins.

                   — Așa se spune, habar nu am.

— Au dovezi ? Întreabă el, curios.

— Ceva înregistrare. Ce film vedem ?

— Îmm... dragoste.

— O să reziști ? Întreb rânjind.

— Poate... Spune apropriindu-se de mine, cu un rânjet pe buze.

— Și dacă nu reziști ?

— Mă rezolvi tu. Spune și își pune mâinile pe șoldurile mele.

— Dar poate nu mă pricep.

— Te învâț eu. Spune apropriindu-și buzele de ale mele.

— Îmm... suntem împreună ? Îl întreb închlinind capul și punându-mi mâinile pe umeri lui.

— Nu știu. Vrei ?

— Ai de gând să îmi spui mai multe despre tine ?

— Sigur. Ce vrei să știi ?

— Ce ascunzi, Dereck ? Ascunzi ceva și nu vrei să îmi spui.

Acesta își ia mâinile de pe șoldurile mele iar zâmbetul îi piere ușor de pe buze. Se îndepărtează, punându-și o mână de după ceafă și se așează pe canapea.
Îmi dau ochii peste cap și mă așez lângă el.

— Ești așa un căpos ! Spun bosumflată.

— Nu pot să mă deschid în fața ta chiar așa. Am nevoie de timp. Înțelege-mă, te rog !

        Pare destul de iritat. Probabil că insistențele mele îl deranjează. Dacă o să continui, probabil o să se supără pe mine iar eu nu vreau asta. Nu vreau să se supere le mine și să îl pierd.
Mai bine aș renunța acum. Pâna la urmă tot o să aflu, dar o să-mi spună el când o să fie pregătit. Sper.

— Bine, bine. Când o să fii pregătit, poate mă lași să te cunosc mai bine. Bine ? Cedez eu.

Acesta se uita lung în ochii mei după care mă sărută lung pe frunte.
După ce își dezlipește buzele de fruntea mea, mă ridic și încep să dau drumul filmului de dragoste. Cum a cerut el.
După ce termin, mă așez pe canapea iar acesta se întinde punândumă cu capul pe pieptul său.