Immortality

Volumul 2. Cap 5

După ce am terminat amândoi de mâncat, am urcat sus, iar aceasta mi-a propus să facem turul conacului. I-am arâtat tot, mai puțin camera mea, a ei și pișcină. Suntem în fața ușii camerei ei, iar când intrăm, aceasta face o grimasă.

— Drăguț, dar patul este mult prea mic, rostește ea privind în jur.

— Nu ai nevoie de pat. Adică, doar dacă vrei să te întinzi și să stai degeaba. Vampirii nu dorm niciodată.

Aceasta se uită la mine ridicând o sprânceană, semn că asta este nouă pentru ea. Oare fostul ei iubit a mințit-o chiar și în legătură cu asta ? Sincer ? Nu m-ar surprinde.

— Ai haine în dressing și pantofi la fel. În baie ai tot felul de cosmetice și chestii de ale fetelor. Nu mă bag în treburi de astea. Dacă mai ai nevoie de ceva, poți să apelezi la mine, la Katy sau la servitoare. Dacă ai nevoie de hrană apelezi doar la mine și nu omori pe nimeni fără știrea sau accesul meu. Asta ar fii a doua regulă.

— Câte reguli sunt ? Întreabă ea dându-și ochii peste cap.

— Nu prea multe. Văd ce îmi mai trece prin cap pe parcurs. Îi răspund serios.

    Aceasta se uită la mine ridicând ambele sprâncene, dar nu o pun în seamă. Îi fac semn să mă urmeze și până în camera mea, stau cu mâinile în buzunarele blugilor mei negrii.
De obicei nu arât nimănui camera mea fiindcă este un loc destul de intim, dar parcă nu mă deranjează să îi arât ei. Când aceasta se uită mai bine în jur, privirea ei cade pe pat care, într-adevăr, este mai mare decât al ei.

      — Parcă spuneai că vampirii nu dorm. Tu de ce ai un pat atât de mare ? Mă întreabă ridicând o sprânceană.

      — A, dar nu este pentru dormit, îi răspund eu fără nicio expresie pe față.

     Această se uită la mine confuză, iar eu îmi dau ochii peste cap când văd că nu s-a prins. Îmi pun mâinile în sând și o privesc cu subînțeles.

     — Nu știu ce informații ți-a dat fostul tău iubit, dar vampirii nu o fac în picioare. O fac ca oamenii normali, întișin pe pat, în genunghi și în mai multe poziți. Și în caz că te întrebai, o pot face cu mai multe partenere.

     — Te referi la sex ? Face ea o grimasă.

     — La ce altceva ? Îi răspund cu o altă întrebare și îmi dau ochii peste cap.

     — Adică, ai un pat atât de mare doar ca să faci sex în el ?

      — Ai auzit și partea cu mai multe ?

    Aceasta se uită câteva secunde la mine de parcă aș fi spus ceva fără logică, după care clatină din cap și analizează din nou camera. De data asta, privirea îi cade pe pozele de pe perete cu toată familia mea. Familie ce putea trăi chiar și acum dacă nu ar fi fost javrele acelea canine ce i-au destrămat și omorât.

     — Nu te-ai schimbat deloc din anii 1700, îmi spune ea privind pozele. Poate doar stilul vestimentar s-a înbunătățit.

     — Vrei să spui că mă înbrăcam urât ? O întreb ușor amuzat.

     — Poate... lungește ea cuvântul și se uită la mine.

      — Ce vorbești ? O întreb  apropriindu-mă de ea la fel de amuzat. Eram sexi chiar și atunci !

      — Hey ! Nu am spus nimic despre faptul că nu erai sexi, dar hainele erau pur și simplu hidoase ! Râde ea.

     — Au fost cele mai bune și cele mai frumoase pe vremea aia ! Râd și eu.

      — Sfinte Hristoase !

    Aceasta analizează din nou poza.

     — Ea cine e ? Arată cu degetul arătător spre mama.

   Speram să nu mă întrebe asta. De fiecare dacă când mă gândesc la mama, devin trist din cauza că mă gândesc la toate acele momente frumoase în care o aveam încă alături. Toate momentele în care mă încuraja și înbărbăta când simțeam că pământul îmi fuge de sub picioare și oamenii din jurul meu mă sufocat cu responsabilități.

      — Mama mea, oftez eu trist.

    Peste noi se abate o tăcere profundă și este mai bine așa. Însă după aproximativ un minut, aceasta deschide gura :

      — Era... foarte frumoasă

      — Era minunată, o corectez eu.

      — Cum era ea ca persoană ? Își înclină ea capul încă privind fotografia.

      — Cum am mai spus, minunată. Era ca o adoleșcentă, visătoare, dar înțeleaptă. Credea că orice om are partea lui de bunătate, dar se înșelase. Era... bună la suflet, fumoasă, înțelegători, curajoasă, respectoasă și întreaga lume a tatălui meu care o iubea nespus de mult. Toți o iubeau și încă o iubesc. O să rămână mereu în amintirile și sufletele noastre. Nu înțeleg cum cineva putea să-i facă rău, era ca un înger printre demoni. Nu făcea niciodată diferență între copii ei. Cu toate că era mică de înălțime, inima ei avea destul de multă iubire pentru toți. Tata nu putea suporta gândul că ea nu mai este și în a doua zi de la încoronarea mea... și-a înfipt un țăruș în inimă. Asta era ca o a doua lovitură pentru mine, Cassian și Katy. De atunci, nimic nu mai era la fel. Toată lumea s-a îndepărtat de toată lumea însă am încercat să îmi țin partea din familie ce mi-a mai rămas lângă mine. Restul vampirilor sunt împrăștiați prim întreaga lume trăind cu oamenii normali. Sunt destul de numeroși și dispuși oricând să își riște viața pentru regele lor. Nu au uitat nici acum cât bine le-a făcut mama și tata. Povestesc eu în continuare trist.

Mă uit la aceasta, iar privirile noastre se intersectează. Se pare că s-a uitat la mine pe tot parcursul povești. În ochi are o sclipici diferită ce îți dă senzația că este tristă, însă cred că chiar este.

    — Îmi pare rău pentru pierderea ta...

     — Dar nu este vina ta, o privesc eu direct în ochi.

      — Dar nici a ta

      — Aici nu știu ce să zic... trebuia să am mai multă grijă de ea, să o protejez și să țin vârcolacii la distanța. Rostes eu melancolic și îmi feresc privirea.

       — Dacă este cineva de vină, aceia sunt vârcolacii. Nu aveai cum să stai tot timpul cu ea, încearcă ea să mă convingă.

    Scutur puțin din cap, ca să-mi alung aceste amintiri și îmi întind mâna pentru ca aceasta să și-o pună pe a sa în ea. Îmi înțelege scopul și își împleticește degetele cu ale mele. Ieșim amândoi din cameră și coborâm scările până la pișcină. Îi arăt tot ce trebuie după care se aud câteva voci din înăuntru așa că ne îndreptăm spre intrare. După voce, îmi pot da seama că este Cassian și s-a întors de la vânătoare.

Stați să-l vedeți pe Cassian :)))) hohoooo... !!!