Immortality

Volumul 2. Cap 9

       — Te rog !

       — Nu !

       — Doar câteva ore și gata !

       — Kyra, nu !

       — Dar mă plictisesc ! Mă plâng eu.

        — Citește o carte, mă sfătuiește el oftând.

         — O carte ? Fac eu o grimasă. Travis, nu-mi spune că tu nu vrei asta fiindcă nu te cred ! Oricine ar vrea asta !

         — Eu nu sunt oricine, dragă Kyra ! Oftează el atent la cartea sa.

    Îl privesc printre gene. Cum rezistă să stea toată ziua în casa asta fără să se plictisească ? I-am propus să ieșim în club, dar nu vrea în niciun caz ! Ce ar trebui să fac eu acum ? Să mă pun în poala sa și să mă frec de el până o să zică da ? Nu merci. Nu vreau să parc chiar atât de disperată.

       — Cassian ?! Țip eu dintr-o dată.

      În câteva momente, Cassian este la dreapta mea fiind fără tricou pe el. În alte ordine de ideei, aș fi fost impresionată acum și aproape că mi-au fi curs balele la cât de frumos e, dar am mai multe cauze de ce nu o fac. Una dintre ele este pentru că nu vreau să mă mai las impresionată de un mascul.

     — Unde arde ? Întreabă el agitat.

      — Ieșim în club ? Îl întreb calmă.

       — Clar ! Răspunsul său nu întârzie să apară și îmi zâmbește larg.

        — Clar că nu ! Interveni Travis. Ai uitat că nu poți merge nicăieri dacă nu ești acompaniată de mine ?

          — Dar tu preferi să stai în casă și să citești ! Țip exasperată la el. Vreau să mă distrez, să ies pe afară, să-mi bat joc de oameni, să fac oamenii să suferă, să mă joc cu câteva sentimente, să am câțiva masculi la picioare... Cum crezi că pot realiza toate astea stând aici ?!

         — Ai uitat de sex. Cred și eu că după cinci ani ai cam avea nevoie ! Cassian începe să râdă.

          — Ok, și asta, dar celelalte sunt mai importante !

           — Vrei să ieșim afară ca să faci sex ? Travis își aținti toată atenția pe mine. Vrei să-ți chem câțiva curvari sau... ?

           — Nu-i nevoie ! Sunt eu aici ! Îi spune Cassian zâmbind.

     Oftez exasperată și îmi ridic privirea spre tavan. Îmi pun mâinile în șolduri și încep să mă plimb prin fața șatenului de neconvins. După câteva minute, îmi vine o idee în cap. Travis pare un bărbat căruia îi plac provocările. De ce să nu profit de asta ?

        — Știi ceva ? Ești un laș ! Ți-e frică de lumea de afară și de asta stai tot timpul în casă ! Dacă îți este frică de niște muritori, atunci ce o să faci când o să fii în fața a zeci de vârcolaci ?! Îl întreb zâmbind și punându-mi mâinile în sân.

Acesta își lasă puțin cartea și ridică o sprânceană, după care dă din umeri și ridică din cartea pentru aș putea continua lectura. Văzând că încercarea mea nu a dat roade, oftez lung și mă apropri supărată de el.

    — Nu știi să te distrezi ! Spun eu bonsumflată și mă arunc pe fotoliul de lângă el.

      — Ba da, știu să mă distrez ! Protestează el vizibil deranjat.