Immortality

Cap 44/ sfărșit de volum

— Ți-a fost dor de mine ? Îl întreabă ea rânjind.

— C... ce faci tu aici ? O întreabă șocat.

— Păi, spre deosebire de tine, mie chiar mi-a fost dor de tine și am zis să te caut, dar până la urmă, ai venit tu la mine. Rostește blonda chicotind și sărind din copac, aterizând în picioare.

— Ți-a ... fost dor de mine ? O întreabă el complet fascinant.

— Nici nu știi cât de mult, iubitule ! Îi răspunde ea apropriindu-se de el.

— Îmi explică și mie cineva ce se întâmplă aici ? Întreb eu complet în ceață.

        — A da... ăăă... Kyra ? Ea este Mia, fosta mea iubită. Mia, ea este...

         — Știu cine este ! Îl întrerupe ea. Kimberly, nu-i așa ? Mă întreabă privindu-mă adânc în ochi.

       — Ne cunoaștem ? O întreb încă pierdută.

      — Tu nu ai de unde să mă cunoști, dar eu știu cine ești. Fătuca care crede că mă poate înlocui în viața lui Dereck. Rostește ea calmă și cu o voce blândă.

       — Poftim ?

       — Probabil că o să fii dezamăgită, scumpo, dar Dereck nu te-a iubit niciodată cu adevărat.

     — Te înșeli ! Se grăbește Dereck să o contrazică.

      — Ce vrei să spui ? O întreb intrigată.

      — Un vampir poate avea un singur suflet pereche. În cazul lui Dereck, sunt eu. Poate iubi o altă fată, dar niciodată la fel de mult ca pe cea ce a fost creată special pentru el. Îmi explică ea învârtindu-se în jurul meu.

      — Mia, nu poți face asta ! Îi spune Dereck. Ai plecat fără măcar să îmi dai o explicație. M-ai părăsit fără niciun motiv ! Nu poți veni așa din senin și să strici ce am făcut până acum !

       — Am plecat pentru că părinții tăi m-au amenințat că dacă nu te las în pace, o să îmi omoară familia. După ceva timp, mi-am omorât singură familia doar ca să nu mai pot fii amenințată, iar asta mi-a dat mai multă putere decât ți-ai putea imagina ! Nu îmi mai este frică de nimic și nimeni. Acum pot fii din nou cu omul meu !

       — Dar poate eu nu mai vreau să fiu cu tine...

       — O ba da, vrei ! Simt asta ! Îi spune ea punându-i mâna pe obraz.

— În primul rând, ia-ți mâna de pe iubitul meu ! Îi spun eu iritată și mă pun în fața lui Dereck. În al doilea rând, tu faci parte din trecutul lui, eu acum fac parte din prezentul său ! Așa că, aș zice să te întorci de unde ai venit !

— Vai, vai, vai... Spune ea amuzată. Cât de proastă poți fii, fiică de muritor ! Aș putea să te măcelăresc chiar acum, dar chiar nu vreau să-mi stric cișmele astea mișto cu sânge ieftin ca al tău ! Eu am fost mereu în viața lui, tu ești doar un pansament pentru el. Crede-mă, abia așteaptă să fie din nou cu mine !

— Pe bune ? O întreb mai mult în batjocoră. Ce ar fi să îl întrebăm ?

— Vei vedea că am dreptate, Dereck ?

Ne întoarcem amândouă în spre Dereck, având amândouă mâinile în sân. Acesta pare să îi acorde doar ei atenție, iar eu de parcă nici nu aș mai fi existat pentru el. Blonda îl privește satisfăcută în ochi în timp ce eu abia că îmi pot reține lacrimile.

— M-ai părăsit, Mia ! Rostește acesta cu o voce plânsă.

— Mi-am omorât familia doar ca să fiu cu tine ! Cum crezi că mă simțeam eu știind că te culci cu altă fată și că îi spui ,, te iubesc " ? Eu sunt sufletul tău pereche, tu ești al meu, iar eu a ta. Mereu a fost așa. Tu ești iubitul meu sensibil și iubitor ! Nu al ei ! Rostește aceasta punându-se în fața lui Dereck și mângâindu-i obrazul.

Acesta își lasă privirea jos, dar blondina i-o ridică după care își lipește buzele de ale lui. Asta îmi face inima să stea pe loc, iar gura mea se întredeschide. Aș fi intervenit, aș fi tras-o de păr și i-aș fi înfipt un lemn în inimă, dar toată puterea mea s-a dus când acesta i-a răspuns la sărut. Parcă mi se tau picioarele, iar în gât am un nod imens ! Ochii îmi sunt imediat invadați de lacrimi, iar un gol imens în stomac mă face să mă simt de parcă o parte din mine moare. Într-un final, scap un suspin, iar asta îi face pe cei doi să rupă sărutul și să-și ațintească atenția asupra mea. Când blonda îmi vede fața plânsă, un zâmbet cald îi apare de chip și se aproprie de mine.

— Oh, scumpo ! Eu ți-am zis că pe mine mă iubește !

Satisfacția din glasul acesteia este ca și cum ar pune tone de sare pe o rană deschisă pentru mine. Nu îi dau importanță și îl privesc pe Dereck. Acesta are o expresie pe față de copil mic și vinovat. Nici măcar nu are curajul să mă privească. Asta merit ? Pentru toate cele întâmplate... asta merit ?

— Dereck ? Îi pronunț numele aproape pufnind în plâns.

Acesta nu scoate niciun sunet, ceea ce o satisface mai mult pe blondă. Aceasta îmi adresează o ultimă privire după care se aproprie de el. Își întinde mâna, iar Dereck își împreunează mâna cu a sa. Într-o fracțiune de secundă, cei doi dispar din fața ochilor mei. Nu este o teleportare, mai degrabă un salt foarte mare, de parcă și-ar lua zborul.

    Făzând asta, picioarele mele nu mai rezistă și cad în genunchi pe ceva ghimpi care îmi intră sub piele. Hohotele de plâns se fac auzite, iar inima mea bate mai tare ca niciodată. Tocmai ce îmi spunea acum câteva ore că mă iubește, iar acum m-a părăsit ca pe o zdreanță ! Nici măcar nu a fost în stare să îmi spună ce simte ! Nu...nu am însemnat nimic pentru el ! De ce sunt blestemată să dau tot timpul peste asemenea băieți ?!

    Privirea mea cade pe brățara primită de la el. De rost mai are să o port ? O iau cu furie de pe mână, iar în urmă lăs o rană destul de urâtă. O dau cu putere de un copac, iar aceasta se face bucățele.
După minute bune, mă ridic de pe jos cu sângele ce mi se prelinge din genunchi. 
Când sunt aproape de ieșirea din pădure, un râs parcă malefic se face auzit, însă nimeni nu este prin jur. Doar eu.

      — Uite-te la tine ! Ești atât de jalnică ! Plângi pentru un amărât de băiat ? Cât de proastă poți fii ? Se aude voce ce am memorat-o acum ceva timp.

       — Lasă-mă în pace ! Țip cât mă țin plămânii.

       — Nici vorbă ! Încă nu mi-am luat ce este al meu, surioaro.

       — Ce ? Rostesc pusă din nou în ceață. 

      — E momentul să-ți iei adio de la această lume ! Să-i transmiți toată ura mea tatălui tău !

    Mă uit prin jur, dar nimic. După câteva momente, simt cum ceva ascuțit îmi intră în umeri și mă întoarce cu fața spre persoana ce vrea să îmi ia viața. Ceea ce văd mă face să îmi tremure fiecare mușchi din corp. O fată ce pare a fii mai învârstă decât mine, de aceeași înălțime ca a mea, iar părul ei este de un șaten deschis. Însă fața ei este asemănată cu a unui câine, iar urechile ei sunt mari și ascuțite. Imediat aceasta sare pe mine, în ciuda țipetelor mele, și mă trântește pe jos. Unghiile sale îmi intră în piept, ceea ce mă face să nu mai scot niciun sunet, iar respirația mea să se taie. Îmi văd inima cate încă bate în mâna ei, după care închid ochii și mă scufund într-un întuneric profund.

           Sfărșitul volumului unu.