Immortality

Epilog

Autoarea P.O.V*

— Este vina mea ! Numai și numai vina mea ! Rostește șatenul nervos.

— Domnule, nu este vina dumneavoastră ! Știați că se va întâmpla asta până la urmă. Spuse slujitorul loial al regelui.

— Tatăl său mi-a lăsat-o mie în grijă, iar eu am neglijat-o, Sami ! Dacă stăteam tot timpul cu ochii pe ea sau cel puțin, să pun pe cineva să o facă, nu am fi ajuns până aici !

— Domnule, oamenii noștri vor veni imediat cu o inimă nouă. Nu au trecut încă douăzeci și patru de ore, așa că putem să o readucem la viață ! Îmcearcă servitorul să îl liniștească.

— Da, dar v-a fii în comă ani buni ! Se enervează regele și dă cu pumnul în peretele masiv din castel. Lăsând o crăpătură în urmă.

— Tot mai bine decât să moară definitiv, nu ?

Șatenul își șterge nervos lichidul ce îi curge din ochi, ne știind ce este. Lacrimile sunt ceva nou pentru el, iar văzând-o pe blondă stând așezată în pat cu o rană deschisă în piept, îi aduce tot mai multe lacrimi. Nu o cunoscuse niciodată personal. Tot ce știe despre ea este numele ei. Însă era responsabilitatea lui, iar el a dat-o în bară. Asta îl face mai nervos ca niciodată.

      — Unde naiba stă idiotul ăla atât ?! Urlă nervos, regele.

      — Cred că ar trebui să ajungă, dar Majestate, ar trebui să găsească o inimă compatibilă... Îi răspunde slujitorul temeios.

       — Este vampir ! Nu-i atât de greu !

       — Trebuie să facă în așa fel încât să nu aibă martorii.

     Regele îi aruncă o privire întunecată slujitorului, iar acestă își lasă privirea în jos. Șatenul se aproprie de patul ce cândva era alb, iar acum roșu de sângele blondei. Chipul ei este alb, palin, iar buzele ei sunt uscate, crăpate și fără culoare. Rana din pieptul său , spre mirarea lui, nu îl atrage. Chiar dacă întreaga cameră este învăluită cu mirosul sângelui ei, iar lui îi este foame, nu poate să-l guste. Este de părere că asta i-ar face mai mult rău, cu toate că ea nu are cum să simtă deoarece, este moartă.

    Cineva bate cu putere la ușă. Regele de aproprie cu o viteză uimitoare și o deschide. În fața lui apare slujitorul său care are în mână o ladă frigorifică. O azvârlește de la el din mâini fără măcar să mai spună ceva și se aproprie de patul Kyrei. Deschide lada, iar în ea găsește inima ce îi trebuia pentru a o readuce pe blondă la viață. Ia inima ce încă mai bate și o pune cu atenție în pieptul fetei. O mușcă pe blondă de mână pentru ca aceasta să fie ca el, iar inima ei să funcționeze, dar doar puțin sânge îi vine în gură. Se aștepta la asta fiindcă fata a pierdut foarte mult sânge, însă asta nu poate împiedica transformarea fetei. Nu se întâmplă nimic. Rana încă nu se vindecă, iar asta îl îngrijorează pe rege. Însă după câteva momente, inima incepe să se zbată, iar rana începe să se vindece într-un mod ce poate fii dezgustător pentru orice ființă umană. Aparatele încep să o iau razna, la fel și corpul blondei. Regele se aștepta la asta și a dat ordin să se aducă mai mult sânge. După câteva minute, blonda se ridică în șezut, cu ochii larg deschiși și trage o doză mare de aer în plănâni. Nu rămase mult așa căci se așeza din nou pe spate și închise ochii. Ochii acesteia erau diferiți ca de altă dată. Erau de un gri metalic strălucitor ceea ce poate însemna doar un singur lucru pentru rege. Ura. Știa că Kyra nu va mai fii niciodată ca înainte, dar asta poate fii în avantajul său.

       — Și acum ce facem ? Îl întreabă slujitorul.

       — Așteptăm. Îi răspunde regele privind în gol.