Pierduta-n file

Mersi, m-ai distrus!

De câteva zile îmi tot bântuie un gând prin minte. Si nu vreau să îți atrag atenția ție, nu vreau mila ta. Chiar daca poate ți se pare că sunt o deprimată.

Nu vreau mila nimănui, poate vreau doar să mă asculți. Si mai ales, vreau să mă asculte alte persoane ce poate sunt in situația mea. Doamne, ce deprimantă sunt.

Deci, ce naiba e in capul tau ăla sec? O simpla întrebare. Tu chiar nu ai ținut deloc la mine, sau doar mie mi se pare. Cat de ușor iti este să mă ignori, îți este bine așa? Mă bucur pentru tine, cred, ai o relație, ți-ai dorit prea mult asta, nu? Dar macar cu ea sa fii sincer, chiar daca la inceput nu ai fost.

Datorită ție am ajuns la concluzia că toți băieții sunt pe interes, că toți își doresc ceva. Si că iubirea e o slăbiciune atât de urâtă. Nu îmi doresc să mă mai îndrăgostesc, asta ar însemna ca un alt băiat sa poată fi stăpân pe sentimentele mele. Si, daca el nu ar fi in stare, nu as putea suporta, asta m-ar dărâma.

Așa ca, zidurile din jurul meu cresc pe fiecare zi, îi apără pe cei ce sunt înăuntru si se apara de cei de afară. E groaznic, mă simt ultima persoana acum.

La naiba, datorită ție am fost destul de nesimțită sa pierd doi prieteni, dar sincer cred că e cel mai bun lucru pe care l-am învățat de la tine. Nu trebuie să îmi arăt inima, până la urmă, cred că mă voi lua după Emma din serialul meu preferat, si o voi ascunde, undeva departe, unde nimeni si nimic nu o poate atinge. Pentru că tu, acum mi-am dat seama, nu ai inima, si așa e mai bine. Dar ce mă fac cu persoanele astea la care țin? Tu ai avut așa ceva? Sau ți-ai distrus inima prea devreme pentru a îți mai aminti de ele. Chiar nu conteaza, dar mă bucur că nu ai avut o inima, fara zambete, fara lacrimi, fără emoții, mai bine, doar un caracter disimulat, ce se pare a te prinde de minune.

Off, îmi tot zic că nu mă interesează de tine si uite că tot tu îmi apari in minte si tot pentru tine scriu fragmente ce nu le vei citi vreodată. Dar nu mai contează. Cum ar fi daca ai citi asta? Mi-ai mai spune ceva? Că poate te-a interesat de mine, dar totuși era mai presus iubita ta? Chiar nu pot să mă gândesc la asta, am lacrimi în ochi acum, si totuși îți scriu zâmbind.

M-ai ajutat să găsesc un motiv de a scrie. Mai ști când am spus că mă simțeam nasol că nu mai puteam scrie, se pare că tu ai fost muza mea, cat de cliseic si rău a sunat asta. Tu, muza mea, off, doamne cat de proasta pot sa fiu. Scriu rânduri întregi pentru o persoană ce nici macar nu se poate uita la mine la liceu.

Știi, asta e cea mai nasoala chestie. Te văd zilnic, cum fac eu sau tu, dar îmi apari in fata, mă sperii, te caut din privire, si ești undeva in preajma. As da orice sa nu te mai vad, sa te muti la Mica Sirena si sa nu îmi mai dai mie bătăi de cap si coșmaruri.

Ești cel mai mare coșmar al meu si in același timp singurul profesor în domeniul viața, te urasc, mai mult decât am crezut că o voi putea face. Si asta urăsc la mine, ar trebui sa fiu indiferenta, precum tine, dar nu.

Ah, mi-am amintit ceva, acum doua zile, vorbeam cu EA, o mai ști? Si, are o viață fericită, la școală e bine, are iubit si majoritatea lucrurilor sunt ok. Iar eu? Ce am făcut? Nimic, eu nu am aproape nimic, în afara de dans, si atunci nu mă gândesc la tine, atunci nu mă pot gândi la ceva ce îmi face rău. Pentru că ar fi că si cum l-as înșela, si nu ii pot face asta lui, prietenului din copilărie. Am ajuns pe camp, ideea era că am vorbit cu iubitul ei, si îmi doream atât de mult sa am pe cineva care sa vorbesca despre mine cum o face el despre ea. Si i-am spus ei asta, si mi-a spus că e o minune că un băiat m-a mulțumit, având în vedere că după tine, toți băieții in perspectiva mea sunt profitori. Si da, se pare că m-ai distrus. Îți mulțumesc, sper doar că acum tu ești întreg, alaturi de Mica Sirena, nu?