Pierduta-n file

Cica "luna iubirii"

-Nu te cred!
- Cum adică?
- Adică nu cred, simplu.
- De ce? De ce nu mă crezi? ii spune băiatul trist.
- Pentru că nu ai cum sa faci asta, ok? E prea devreme!
- Devreme pe naiba! Tu nici macar nu îți dai seama cum stau lucrurile.
- De ce nu îmi dau eu seama?
- De tot ceea ce se întâmplă! De faptul că totul intre noi a început să meargă pe dos. DE TOT!! țipă băiatul exasperat.
- Ști ce?! deja ți-am suportat prea multe, ii spune fata si isi arunca mainile in aer.
- Tu, tu mi-ai suportat ceva? Ți-am făcut tot timpul pe plac, nu te cred cand spui că tot eu sunt acela ce nu a făcut nimic. Tot eu?!
- Da, tot tu, te-am pus eu sa faci ceva? Te-am obligat eu ceva?
- La naiba, Maria, parca ai făcut totul împotriva mea, ai fost mereu Gică Contra, ai făcut totul sa se întoarcă contra noastră. Iar acum, eu sunt cel ce a greșit? Eu sunt cel ce nu a dat tot pentru a ajunge in acest punct? Am luptat ca un prost 2 ani de zile pentru tine, m-am certat cu prietenii sa te simți tu bine, am rupt prietenii de ani de zile pentru a-ți face pe plac. Și acum vii aici, ai tupeul sa stai in fata mea, sa mă privești în ochi și să îmi spui că eu sunt vinovat? Nu ai nici o scuza, femeie, pentru tot ceea ce ai făcut. Mi-ai mâncat 2 nenorociți de ani din viață și eu sunt acela vinovat? Da, pentru că te-am crezut pe tine, pentru că te-am iubit cum nu credeam că o pot face vreodată? Atunci îmi asum toată vina dacă asta te face fericită, voi plăti eu pentru tot. Tot ce îmi doresc este sa te vad fericită, sau mai bine zis sa nu te mai văd vreodată!

Relația lor s-a sfârșit aici, într-o seară oarecare de februarie, ce clișeu, nu? Cică "luna iubirii".
Doi oameni s-au despărțit, doua destine s-au separat, doua inimi nu mai bat pe aceeași frecvență, doua suflete au început să își caute liniștea...