Pierduta-n file

Cineva

Cineva m-a întrebat de ultima mea relație.
Gândul mi-a fugit la tine, băiatul cu ochii căprui ce nu s-a dat bătut și m-a făcut a lui. Băiatul ce îmi spunea vorbe dulci și mă ascultă în toate nebuniile mele. Băiatul ce m-a lăsat și m-a făcut să visez la o viață frumoasă. Băiatul ce nu mi-a spulberat visele spunandu-mi că sunt prea mică, scunda sau orice lucru de acest fel. M-am gândit la tine.

Băiatul ce obișnuiai sa fii.

Iar apoi m-am gândit la ceea ce erai cu adevărat, sau cel puțin ce eu mi-am dat seama că ești.

Băiatul rebel, dar cel caruia îi era rușine de părinți. Cel ce lipsea de la școală și se ducea la o cafea sau la bere. Cel ce punea prietenii pe primul loc, și poate acela ce era motivul lor de glume. Cel pentru care nu contau notele de la școală. Cel ce spera sa intre la academie și care acum nu prea are șanse. Cel ce și-a ratat poate viitorul pentru a sta cu prietenii. Cel ce, într-un fel sau altul, nu a fost decât un mic tovarăș in drumul meu în viața.

M-am gândit la momentele noastre frumoase, incerc sa îmi amintesc ceva ce a fost doar efemer, incerc să mă gândesc la tine cu bucurie, nu pentru modul în care s-a terminat, ci pentru parcurs, scurt, e adevărat, dar a fost ceva, sau poate nu a fost nimic. Nu îmi pot da seama. Nu mă mai pot gândi la tine și să simt la fel. Mereu mă gândesc la modul în care m-ai abandonat într-un fel sau altul. La mesajul in care mi-ai spus în mod subtil că nu mai contez pentru tine. Da, mi-ai spus că merit ceva mai bun, știu. Dar în acel moment tu erai lucrul meu bun. Nu știu la ce mă așteptam, chiar nu am idee. Dar voiam și credeam că ai macar puțina demnitate, un gram de bărbăție și să îmi spui in fata ce simți.

Mai ști ce mi-a spus la ultima întâlnire? De fata aceea de care te-ai despărțit prin mesaje, de faptul că ea nu merita nimic mai mult? De faptul că nici măcar nu ai fost in stare sa ii scrii tu mesajul, ci l-ai pus pe prietenul tau? 
Așa poate ai făcut și la mine.
Nici eu nu meritam mai mult? Sau doar îți era prea lene sa o faci? Sau te gândeai la fosta ta și eu nu mai eram de ajuns? Sau te gândeai cum ea ți-o poate suge in cate moduri vrei? Sau cum o poți întinde pe oriunde să faceți "una scurtă"?

Nu știu ce a fost in mintea ta. Și nici nu vreau să știu. Eu am trecut peste. Știu că încă pare că nu, pentru că încă scriu despre tine, dar ai auzit melodia lui Justin Bieber?
"And I didn't wanna write a song 'cause I didn't want anyone thinking I still care
I don't ".
Așa mă simt eu. Nu, nu mă gândesc la tine, mă gândesc la mine, la faptul că am despre ce să scriu. Nu că tu ești muza mea sau inspirație sau mai știu eu.

Tu nu meriți nimic, absolut nimic. Tu nu ești în rândurile mele. Aici sunt doar eu. Vorbind despre mine și atât. Nu tu, nu fosta ta. Voi nu sunteți nemuritori datorita fragmentelor scrise, voi muriți exact pentru asta. Pentru că după ce scriu, scap de voi, nimeni nu vă v-a cunoaște. Ei mă vor cunoaște doar pe mine. O scriitoare amatoare, ce este aproape majoră și care, la fel ca toți oameni, are diferite faze, bune sau rele, cunoaște diferiți oameni ce o influențează în bine sau nu. Eu sunt aici, nu voi. Oamenii se identifica cu mine, nu cu voi.

Aici, este terenul meu. Eu câștig, orice ar fi.