Pierduta-n file

Robot?

Azi, cineva mi-a spus că sunt un om, nu robot, că încerc să fac prea multe lucruri, și mă "suprasolicit".

Am auzit asta de la cel puțin 10 persoane până acum, dar tu, dragul meu, m-ai făcut să scriu despre asta, după modul în care ai spus, după cum m-ai asemănat cu un robot. Pare ciudat, dar așa e.

Da, incerc sa fac multe, dar pentru că asta îmi place.

Începând de la școală, la care incerc sa iau note destul de mari, chiar daca nu perfecte, incerc sa fiu printre primii. Stau până seara târziu să îmi fac temele sau să învăț, nu e cea mai buna metoda, dar funcționează. Sper că o să o facă și de acum încolo.

Știi, m-ai comparat cu un robot. Dar, oare profesorii își dau seama că ei sunt cei ce ne transforma in asta? Adică, avem 17 materii, mai mult sau mai puțin, și la fiecare câte un profesor care cere să îi ști materia total. Mai ai și câte o materie cu un profesor mult prea exigent, ce te asculta de la Adam și Eva. Sincer acum, ei realizează toate astea? Că sunt cel puțin 5 ore pe zi, 5 materii la care trebuie să înveți, sa faci teme, proiecte, sa dai teste. După ce ajung profesori, parca majoritatea uita că au fost și ei în locul nostru.

Acum, pe lângă școala, ai pregătiri, că unii profesori, nici nu sunt in stare sa explice, sau vin și bârfesc la ora, frumos așa, pentru tine, copil cu aspirații înalte, ce vrea sa facă ceva in viață. Deci, pe lângă alea 6 ore de școală, încă 1 sau 2 la doua zile, le stai pe la pregătiri, plus temele de la pregătiri, plus alt învățat. Ce pot sa zic, viața de elev e superbă, nu?

Continuând, dansurile, "activitățile extrașcolare sunt bine-venite, noi le sprijinim", ceva de genul spun profesorii, și totuși, de fiecare data îți dau teme cu caru', sa fie siguri că nu mai ai timp nici să respiri. Și totuși, eu una nu aș renunța la asta, ciudat sau nu, mă ajută mult, in mai multe domenii, incepand de la relaxare, disciplina, concentrare. Realizez că, dacă nu aș face asta, nu as rezista, nici nu școală, nici cu altceva. Deci, am mai adăugat cu dansurile, încă 2 ore la doua zile, in zilele alea in care nu ai pregătire. Și asta, doar pentru trupa ta, cu un profesor, unde chiar înveți ceva.

Pe langa asta, o data pe an, sunt balurile bobocilor, e o șansă unică în viața noastră să participăm la astea când suntem boboci, bla, bla, bla. Dar, pentru câteva fete, asta chiar înseamnă mult, momentul lor de glorie. Și, caută fete sa le ajute, cu dans, cu idei, depinde. Și, sa fii acolo pentru niste oameni, sa îi ajuți, mie una mi se pare wow, așa că, adaugi și asta, și nu doar o fata, adică nu doar o serie de repetiții, ci cate mai poți, adică vreo 3.

Acum, sună din ce in ce mai greu, dar e frumos. Cunoști oameni, legi prietenii, înveti lucruri, e unic. Și, momentul in care totul pare că merită, Balul, când ești pe scena, dansezi, in fata celorlalți, pentru asta te-ai antrenat, așa că acum zâmbești și dai tot ce e mai bun. Oamenii te aplauda, rămân șocați, apoi, te felicita pe stradă, la școală. Asta înseamnă ceva bine făcut, ceva ce merita.

Așa că, dacă tu, consideri că sunt robot, că mă "suprasolicit", nu ai trăit experiența asta. Acum, prefer sa fiu robot, decât o fată, ce sta în casa, învață, și iese la întâlniri de dragul societății, sa se încadreze în ea. Nu pot sa fac asta, așa că, fac totul în felul meu, cu câteva mișcări în plus de dans mereu.