Trăind Printre Demoni

Adevărul despre demon

Îsi apropie capul de urechea mea si începe să îmi sopteasca:

El: Mă numesc Malvado, îl ştiu pe Sombra deoarece am fost cei mai buni prieteni. Eu sunt cel care îl ştiu. Noi am fost de neoprit până la un moment dat când a decis să omoare oamenii. Îi făcea să se sinucidă sau să se omoare între ei,îi făcea să creadă tot ce spune si le băga în cap tot ce dorea.
Când am decis să vin aici...în lumea văzută după el pentru a-l opri....am avut nevoie de o casă...un loc în care să pot veni mereu...

Eu: Si m-ai gasit pe mine...în casa bântuită...Când am avut prima viziune......

El: Exact. Sombra vroia să te omoare din cauză că puteai vedea aceste lucruri. Pe moment doar am vrut să te salvez si să încerc să îl conving să nu mai facă asta. Chiar dacă suntem demoni, nu avem voie să omoram oamenii.
Văzând că tot încearcă să te omoare...am rămas la tine. Iar cu timpul m-am ataşat de tine, chiar foarte mult, si nu vreau să te pierd.
  Tu eşti singurul lucru pentru care am rămas pe pământ sub forma păpuşii.
   Si....usile....încuiatul lor.... era doar o scuză ca să pot sta mai mult cu tine. Eu am fost peste tot si am întâlnit mulți oameni, nimeni...dar nimeni nu a fost aşa ca tine. Tu ai ceva special Milagros....nu lăsa toate astea să te emoționeze.
    Cercetează si încearcă să îți descoperi toate puterile....cu ajutorul tău o să îl putem învinge pe Sombra, îți jur!

Eu: Eu....cum? Cum te-as putea ajuta? Tu? Tu eşti demon...Nu eşti în lumea oamenilor, iar eu....Eu nu am cum să merg în lumea voastră pentru că sunt om.

El: O să poți....dacă o sa vrei...

Eu: Adică tu mi-ai ascuns toate astea până acum? Ți-am spus cele mai mari secrete ale mele! Tu nu mi-ai zis nimic!! De ce te-as ajuta?

El: Păi...daca ți-aş spune că din cauza lui ai fost părăsită de părinți?

Eu: Oricum mă simțeam ca la închisoare cu ei...

El: Si dacă ți-aş spune ca părinții tai vin în doua zile acasă iar tu eşti aici?

Eu: Bucuria mea...oricum nu îmi aduceau bani...

El: Nici că si prietena ta cea mai bună e pe lista lui de oameni pe care vrea să îi omoare? Stiu ca o să zici că nu îți pasă...dar mereu îmi vorbeşti despre ea....o să îți pese.....

Eu: Să te cred?

El: Cum vrei tu...Eu nu te oblig...mereu vei rămâne micuța mea!

Eu: Stai, ce? Eu? Mic.....

Si dispare. Nici măcar nu rămâne să vadă ce am de zis. Ce nesimțit!

Eu: Eeeh!!! Unde pleci? Vino aici să vedem noi cine e micuță!!! >:( Fii demon în toată firea si vino să mă infrunti!  Am 1,64 m înălțime si nu îmi e frică să îi folosesc!

Nu vrea să apară. Îmi iau nervoasă    păpuşa în brațe si cobor din pod. La ieșirea din acesta o văd pe nana că vine cu plăcinta din bucătărie.
     Când se uită la mine îi zâmbesc si mă ofer să o ajut.

Eu: Aveți o oglindă frumoasă!

Nana : Da...aşa este.

Apoi se uită spre gâtul meu si constat ca am uitat lănțişorul în pod.
Aceasta se uită puțin nervoasă la mine si îsi fixează privirea în a mea.

N: UNDE E LĂNȚIŞORUL?

Începe să țipe la mine.

N: UNDE E ?

Eu: Cred că mi-a cazut în pod în timp ce aşezam oglinda.....

N: Este imposibil! Ce neatentă eşti!

Îmi înmânează plăcinta si merge spre intrarea podului. Se urca pe scărişoară si îmi aduce lănțişorul.

Se apropie evident supărată pe mine si mi-l pune la gât.

N: Sa nu îl mai dai jos niciodată! AI ÎNȚELES? NICIODATĂ!

______________________________________