Trăind Printre Demoni

Capitolul XXVI

Matteo mă ia de mână si îmi zice:

M: Nu trebuia să faci asta Mili....o să regreți asta.

Eu: luîndu-mi mâna din a lui  Asta e o amenințare sau încerci să ghicești viitorul?

M: Nu este o amenintare Mili, dar tu ai ținut mult la ea. Era o legătură aparte...

Eu: Nu regret si nici nu o să regret nimic......acum trebuie să il gasesc pe Lucius!

Toți: Lucius?!?

Alex: Cine e Lucius?

Eu: David! El e Lucius! Adică ăsta e numele lui.

Anabelle: Si de ce vrei să îl găsesti?

Eu: Nu trebuie să ştii tu! Asta nu este treaba ta!mă rastesc la ea

Anabelle: Lucius este fiul lui Lucifer....adică nepotul Diavolului, cel mai puternic dintre ei!

Eu: Nu exista diavol!

Matteo: Nu ai de unde să ştii.

Eu: Ba da! Si nu mă mai bateti la cap cu asta!!!

Matteo: Bine. Calmează-te!

Se apropie de mine si vrea să mă ia în brațe, dar nu îl las.
În scurt timp ajungem la destinație.  Coborâm si merg să iau ceva de mâncare.

În timp ce asteptam la rând, văd un om ce pare a fi preot...sau ceva de genu'.
Cumpăr mâncare si merg grăbită spre acesta înainte ca el să plece. Încep să îi vorbesc în speranța de a reuşi să obțin ceva.

Eu: Bună. Milagros îi zâmbesc si întind mâna pentru a face cunostinta cu el

El: Bună. Gonzalos. întinde si el mâna si îmi zâmbește prietenește înapoi

Eu: Nu vreau să par indiscretă dar.....eşti preot?

El: uitându-se la mine si zambindu-mi Da. Ai nevoie de ajutor?

Eu: Da. Foarte mare ajutor. Îi vezi pe oamenii ăia 3 care așteaptă lângă masină? îi arăt spre cei 3 prieteni ai mei cu degetul Eu cred că sunt posedați de ceva si vreau să îi duc la biserică. Dar să nu fie aglomerație ..... să fie doar câțiva preoți si călugări. Plătesc oricât este nevoie.

El: Te ajut...dar vreau ceva în schib...dar nu bani. Ceva ce nu poate fi cumpărat cu bani.

Eu: Orice!

El: Bine. Haide.

Eu: Acum?

El: Da...de ce nu?

Eu: Ah...Bine....

Iesim afară din magazin si mergem spre masină.

Alex: Ăsta cine naiba mai este?

Eu: Preotul meu.

Matteo: Preotul tău? Tu nu mergi niciodată la biserică.

Eu: Totul are un început,nu? îi fac siret cu ochiul

Alex: Si unde îl duci?

Eu: Vă mai este foame sau nu?

Toți: Da!!

Eu: Aşa mă gândeam si eu.

Îi fac semn lui Gonzalo să intre iar eu merg si îi soptesc soferului să ne ducă la mănăstire.
Mă urc pe locul din fața si pozitionez oglinda ca sa pot privi in spate.

Din păcate nu sunt posedați. Dacă erau posedați se fereau de el. Oare ce au pățit?
Imediat ajungem la destinație si coborâm. Îl plătesc pe sofer si le zic să mă urmeze.

Anabelle: De ce am oprit aici? A gresit ăla destinația, nu?

Eu: Nu. Am venit exact unde trebuia.

Alex: De ce am venit aici?

Eu: Să mă spovedesc, vreo problemă?

Matteo: Dar tu nic.....

Eu: Shhht. Gura si veniți cu mine.

Intrăm în mănăstire. Nici nu ştiu cât este ora.
Sper ca treaba asta să iasă bine....trebuie sa fac totul până......până.....până voi lua decizia finală.