Trăind Printre Demoni

Capitolul XXI

Nana vine la geam si îmi zice:

N: Habar nu ai ce ai facut nenorocitoo!

Eu: Ba da! Stiu foarte bine ce am făcut !!! Am salvat iadul!

Îi zic si îi zâmbesc în sictir. Mă întorc cu spatele la ei si plec. Habar nu am unde să mă duc....si cred că mi-am pierdut si demonul. Nu ştiu dacă o să îl gasesc.

Merg până ajung la pădure....nici nu mai vreau sa văd ce s-a întâmplat cu fata care s-a sinucis. Vreau doar să plec. Merg până se întuneca si decid să mă opresc la acea clădire înaltă pe care o găsisem prima dată aici.

Tot ce vreau acum este să îl am pe micul meu demon înapoi. Poate că doar de asta a avut nevoie de mine, poate ca tot ce mi-a zis era doar de fațadă, dar îmi e dor să vorbesc cu el. Lui îi spuneam toate secretele mele.

Dar prietenii mei? Ei oare şi-au revenit? Oare le-a dat nebuna aia vreo substanță sau sunt doar naivi si acum cred toate astea? Sincer, păreau a fi sub o vrajă. Oare nana m-a mințit? Eu cred că este o vrăjitoare, altfel nu ar fi ştiut atâtea despre mine.

Se întunecă tot mai tare si pe mine mă apucă somnul. Atipesc puțin. Încep să visez.....eram într-o cameră goală cu fata aceea din visul anterior. Nu mai bag în seamă asta....nu imi mai pasă de nimic. Singurele persoane care mă plăceau aşa cum sunt, sunt în posesia unei vrăjitoare pasionată de colectionatul demonilor.

Mă aşez într-un colt al camerei. Văd cum se apropie acea fata de mine si mă îmbrățișează. Nu înțelegeam nimic....parcă mă ura! Ce s-o fi întâmplat cu ea?

Eu: Pentru ce e îmbrățișarea asta?

Ea: Mulțumesc!

Eu: Pentru ce sunt mulțumirile astea?

Ea: Mi-ai eliberat familia....pe sora mea....mulțumesc!

Eu: Cu plăcere....cred.. As vrea să rămân singură acum.

Ea: Eu ți-aş zice să te trezești.

Eu: De ce?

O întreb si o văd cum îmi dă o palmă. Mă trezesc după asta si încă îi simt palma pe față.

Eu: Da....mersi mult Sombra...chiar aveam nevoie de asta -_-

Când îmi întorc privirea îmi văd păpuşa. Mă ridic si alerg la ea să o iau. O îmbrățișez strâns dar o voce din spatele meu mă oprește.

Malvado (micul demon): Stii...sunt aici dacă îți era dor de mine.

Eu: Stai, ce? Intră înapoi în papuşăsă te pot îmbrățișa.

El: Păi de ce nu o faci direct? Nu îți trebuie neapărat păpuşa.

Eu: Da...amuzant...eşti demon, nu te pot vedea sau atinge.

El: Esti sigură?

Eu: °_° Păi nu?

Dau să mă întorc dar simt două mâini fierbinți care nu mă lasă să fac asta.

El: Poți, doar că nu am vrut eu.

Eu: Esti un nesimțit, stiai asta? -_-

El: :) Da...mi-ai mai zis.

Si mă îmbrățișează. Nu este o senzație mai plăcuta decât cea a celor două mâini calde care te cuprind.

El: Mulțumesc mult că m-ai ajutat.

Eu: Cu placere.... Acum o să pleci, nu?

El: Da, dacă vii cu mine. Dacă nu rămân aici cu tine.

Rămân surprinsă de răspuns. Mă asteptăm să mă folosească si după să plece, dar nu! El rămâne cu mine! Măcar nu o să fiu în totalitate singură.

Este plăcut să ştii că cineva ține la tine si că nu vrea să te părăsească. Dar eu? Oare ce să fac? Să merg cu el? Oricum aici nu mă place nimeni deoarece sunt diferită. Nu as avea nimic de pierdut, as fi înconjurată de demoni. La fel ca si aici. Dar aş putea să rămân aici iar el să rămână cu mine.......dar ar fi în papuşă si..........ahhh.....ce greu este să iei decizii.....

×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+