Trăind Printre Demoni

Un nou inceput

Matteo: Oriunde ai dispărut Milagros, eu o sa te găsesc. Iti jur! Chiar daca va fi ultimul lucru pe care il voi face.

Din perspectiva mea (Milagros)

Mă trezesc brusc din cauza unui sunet puternic parcă de explozie. Sunt amețită si nu văd bine. Incerc sa ma ridic, dar o durere îngrozitoare de cap nu mă lasă, aşa ca ma întind la loc.

Mă dezmeticesc puțin si observ ca nu sunt in casa mea. Sunt într-o cameră mare cu pereții de un visiniu închis, cu geamuri imense care au perdele din dantelă neagră , podeaua era făcută dintr-un lemn lucios de culoare inchisa, mobila mare cu multe sertare in nuanță cu pereții iar patul pe care stăteam avea paturi visinii închis si dantelă neagră.

După ce mă acomodez putin cu locul mă ridic uşor si ies din camera. Este o casă imensă si foarte înaltă iar mobilierul acesteia este divin.

Din păcate pare a fi goală, iar eu habar nu am cum am ajuns aici....sau de ce....

Vreau sa ies din casă ca sa vad unde ma aflu dar usile sunt încuiate. Unde dracu' am ajuns ??? Oare iar m-am imbatat? Merg si mă aşez pe un scaun. Simt o mână caldă care îmi atinge umărul. Ma întorc si il văd pe micul meu demon.

Macar am văzut pe cineva cunoscut. Ma ridic si il îmbrățișez. Acesta se uită la mine si imi zâmbește.

Malvado: Si...nu iti e foame? Ai dormit cam mult! :)

Eu: Puțin...Unde sunt?

M: Si ce vrei sa mănânci?

Eu: Hm....plăcintă cu mere😋😋

M: Da.......cartofi prăjiți nu vrei?😅

Eu: Bine :))) Sunt buni si ăia.

Merge spre bucătărie iar eu il urmez îndeaproape sa fiu sigura ca nu ma otraveste :)))
Acesta se uită cu colțul ochiului la mine si zâmbește într-una.

M: Dacă o sa te mai uiți asa la mine o sa iti ard mâncarea. :)

Eu: Eee? Ma uit sa vad ce pui. De unde alt fel sa stiu ca e comestibil?:)))

M: Nu e ca si cum ai putea muri asa uşor :))))

Eu: .....unde sunt?

M: Unde? Nu mai ții minte?

Sau din cap negativ iar acesta zâmbește cu colțul gurii.

Eu: Îmi zici? Chiar vreau sa stiu.

M: Esti moartă Milagros.

Ma ridic in picioare si ma uit socata la el. Eu?!?! Moartă??? Cum? Sunt vie. Nu am cum sa fiu moartă!

Eu: Cum sa fiu moartă?

M: Spitalul părăsit....nu mai ştii?

Eu: Care spital?

M: Ce iti amintești ultima data?

Eu: Ieseam din mănăstire cu tine...

M: Si mai.......

Eu: Atât.

M: Te-ai aruncat de pe un spital.

Eu: De ce?

M: Pentru ca te-ai vazut cum te-ai aruncat si ai vrut sa te salvezi dar cealaltă tu te-a tras de mână si ai cazut.

Eu: Ce dracu'? Te-ai drogat? Ce ai fumat? Vrei sa te duc la spital?

M: Stiu ca sună ciudat dar....asta s-a întâmplat.

Eu: Nu înțeleg. -.-

M: Ai vazut o reflexie a ta Mili.....o tu din trecut...

Eu: ....

M: Mili, nu înțelegi? Tu nu trăiai...erai moartă de mult. De aia nu iti poti aminti si de aia nimeni nu isi aminteste de tine.

Eu: Nimeni nu isi aminteste de mine?!?

M: Doar prietenii tai. Pana si casa este veche si murdară. De aceea am putut sa te salvez si sa te aduc aici.

Eu: Dar....cum e posibil?...

M: Nu stiu cum....dar vom afla (mă ia de mână) împreună. Iti promit ca vom afla totul.

Eu: Dar...unde sunt?

M: In noua ta casă Mili. Aici vei sta de acum....

*#*#**#*#*#*#*#*#*#*#*#**#*#*#*#*#