Trăind Printre Demoni

Capitolul V

Si în sfârșit vă zic despre mine acum, în prezent!

Acum am 19 ani😝! Am 1,64 înălțime si vreo 53 de kile!
Părul in nuanțe de albastru cu mov si lung până la dunga sutienului. Picioarele lungi :)))) si...cam atât :)))

Nu am iubit momentan si nici nu prea vreau. Am o gaşca de 5 nebuni cu care povestesc chestiile paranormale. Împreună cu ei încă explorez clădiri părăsite în căutare de fantome.

Uitasem de fata din oglindă până într o zi când, împreună cu cei 5 prieteni ai mei, am mers la o casă părăsită. Aici cică a stat o femeie cu probleme mintale. Ea s-a spânzurat in sufragerie deoarece cică nu mai suporta " vocile".

În acea sufragerie era încă sfoara, iar pe peretele din fața sforii era o oglindă. Mi.am adus aminte de fata din oglindă si m.am apropiat de aceasta. Mă uit în ea vreo 3 minute si văd o femeie. O femeie frumoasă, cu pielea albă, cu o rochie albă si cu un par lung ce îi curgea lin pe umeri.

Părea fericită. Foarte fericită. Mergea spre uşa si astepta. Apare o fetiță micuță apoi, cu un rubzacel, care o îmbrățișează. Apoi văd cum o mână lungă si neagră o ia pe fetiță din brațele femeii. Aceasta cade in genunchi si plânge. Pare că tipă dupa acea mână sa ii dea fetița înapoi.

Dispare un moment apoi apare din nou, în mijlocul camerei, în aceeași rochiță albă, cu părul lăsat pe umeri doar ca...Nu mai zambea ca la început. Părea slăbită si era toată plânsă. Ochii îi erau goi. O văd cum se uită la sfoară. Merge si isi aduce un scaun, îl aşează sub sfoară si se urcă pe el. Îsi pune sfoara în jurul gâtului si o aud.....O aud soptind....

"Trebuie...trebuie sa ajung la ea! Plânge după mine! Suferă!  Nu o mai pot asculta cum plânge! Nu o pot linisti altfel....mă strigă într una...Nu vrea să tacă...Nu vrea..."

Nu apucă să termine că scaunul se răstoarnă, iau eu o văd cum se zbate ținând cu mâinile de franghie.

Am țipat după ea si m.am întors, dar am realizat ca nu mai era nimeni cu mine in cameră.

Loui: Esti bine??? Ce s-a întâmplat?  De ce ai tipat?

Eu: Sunt...sunt bine....cred....

Matteo: Sigur? Ai țipat cam tare...

Eu: Da...am vazut...oglinda....eu....ahhh

Loui: Cred că mai bine te duc acasă.

Eu: Loui,ea...ea avea un copil...O fetiță. Vocile pe care le auzea erau plânsetele ei după ea....

Matteo: Asta era...ai vazut din nou. Si esti sigura ca nu vrei să te angajezi? Adică, cu aşa dar ai lua mulți bani.

Eu: Matteo..

El: Da.

Eu: Mai taci cu asta!

El: Dar ai putea lucra pentru omucidere. Ai vedea tot ce se întâmplă. Sau pentru FBI. Cine stie ce alte chestii mai poți face?

Eu: Nu o să fac asta. Si ți.am mai zis. Pot vedea doar dacă aceste morți au peste un an. Altfel nu pot. Iar daca nu au fost oglinzi de față....nici atât...

El: Deci nu te pot convinge?

Eu: Nup.

El: Bine,hai acasă. Am aflat tot ce trebuia. ;)

Eu: Bine. Hai! :)

-----------------------------------------------------------