Trăind Printre Demoni

Capitolul XXIV

Malvado: Milagros, eu.....nu îți pot zice momentan.

Fratele lui: Laşule! Si începe să râdă

Sunt foarte confuză. Ce este atât de important si greu de spus? Si de ce râde fratele lui de el? Off,băieții ăstia. Îmi dau ochii peste cap si îi zic:

Eu: Hai! Mă duci înapoi?

M: Da, dar......

Eu: Dar ce?

M: Trebuie să....

Eu: Să ce?

M: Să te...

Eu: Să mă ce? Haide micul meu demooon!! Zimi o dată!

M: Trebuie să te sărut ca să te poți duce înapoi.

Eu: Pe bune?

Acesta dă aprobator din cap.

Eu: Ok..fie...

Mă apropii de el si îl sărut. Mă trezesc într-o cameră albă si văd în ceață. Văd nişte umbre care se tot plimbă în jurul meu dar nu îmi pot da seama cine este.

Aud nişte voci care strigă "Trăiește! Si-a revenit. Cheamă morcovul!"
Stai, ce? Morcovul? Pentru ce să cheme un morcov? Nu îmi este foame si nici iepure nu sunt.

Când încep să văd si eu calumea îi observ pe Matteo, Alex si Anabelle stând lângă mine si lăcrimând. Oare ce au pățit ăstia? De ce stau pe un pat? Mă ridic in sezut si observ că am perfuzii...Fuck! Sunt în spital. Îmi dau drumul cu toată greutatea înapoi pe pernă.

Aud uşa deschizîndu-se iar pe aceasta intrând un doctor. Aaaaa! Au zis să cheme doctorul! Nu morcovul! Interesant....
Acesta îmi adresează întrebări, dar nu prea îl înțeleg aşa că prefer să tac. Cică am fost inconștiența o zi si cică de 3 ore nu mai respiram. Practic eram declarată moartă.

Doamne ce oameni!!! Adorm si eu un pic si gata! Sunt moartă!

Aștept să termine nenea morcovel cu toate prostiile lui, după ce iese din cameră mă ridic din nou. Mă uit la cei trei prieteni ai mei (.sau fosti prieteni....depinde dacă mă mai atacă....) si îmi scot perfuziile din mână. Alex încearcă să mă oprească dar mă uit urât la el. Îmi iau hainele de pe scaunul din spatele lui Matteo si mă îmbrac.

Toți se uită uimiți la mine. Dar nu îmi pasă. Îmi iau păpuşa si le fac semn să vina cu mine. Acestiia se ridică si mă urmează.

Iesim din spital si îi iau la întrebări .

Eu: Cum am ajuns aici?

Matteo: Noi te-am adus.

Eu: De ce?

Matteo: Pentru ca aveai convulsii iar dupa aceea te-ai oprit din respirat.

Eu: De ce ați venit după mine?

Alex: Pentru că am reușit să scăpăm.

Eu: Să scăpați? De cine?

Anabelle: De vrăjitoarea aia nenorocită! Si începe să plângă

Eu: Stiam eu că e vrăjitoare! Ce v-a facut?

Alex: A zis că dacă nu te oprim.....

Matteo: Te omoară. Chiar si acum te caută. Pe Loui l-am pierdut pe drum iar Medie.......nu a vrut să vină cu noi.....a vrut să rămână cu David....

Eu: Nu îi mai zice aşa! Nu este David!!!!

Matteo: Bine...

Alex: Deci? Ce facem?

Eu: Ne întoarcem.

Toți: Ce?!?

Eu: Ne întoarcem! Vreau să le dau foc cu tot cu casă.

Alex: Esti nebună! Si Medie e acolo!

Eu: Care Medie??

Alex: Ce rea eşti!

Eu: Mereu am fost. Si la ce mi-ați facut ar fi trebuit să vă împing pe toți de pe clădirea aia înaltă.
Haideți să plecăm.

Anabelle: Dar suntem departe de ei.

Eu: Ok...merg singura. E mai bine aşa.

Spun si merg pe şosea printre mulțimea de masini. Nu îmi pasă dacă mă v-a călca vreo una, nu voi păți nimic. Merg aşa până gasesc un taxi pe care il rog să mă ducă în sat.

Acesta se uită ciudat la mine...

Eu: Ce? Nu ai mai vazut fete vopsite? Hai, mai repede, doar te plătesc dublu!

Pornește taxiul si mă uit pe geam spre cei 3. Chiar nu au venit.....asta este...pe cont propriu ca până acum....singură.

♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧♧