Trăind Printre Demoni

Capitolul XXVIII

După vreo oră de umblat printre haine mi-am ales insfarsit vreo 10 bluze, cam 2 sau 3 tricouri si 4 perechi de blugi.

Malvado: Îți ajung?

Eu: Cred că da......

Gonzalo: Atunci hai să le plătești si să plecăm.

Ajunsă la casa de marcat evident "nu aveam" bani destui pentru toate hainele, aşa că bunii mei parteneri au plătit jumătate.

În drumul de întoarcere, logiiic, nu mă satur eu de cheltuit. Si cu banii pe care " nu îi aveam" merg si cumpăr dulciuri. O GRĂMADĂ DE DULCIURI SI MÂNCARE!

Săracii Gonzalo si Malvado! Au fost nevoiți să îmi care mie toate nebuniile alea.

M: Dacă stiam că îmi faci asta nu mai veneam.

G: Tu faci asta mereu????

Eu: Nu mereu....cand mă plictisesc si mă apuca cheful de nebunii.

M: Te-ai mai decis?

Eu: Da!

M: Si...care e decizia?

Eu: Zâmbesc sarcastic Nu contează...o vei vedea la momentul potrivit.

Si încep să cânt ca o retardată pe drum în speranța că micul demon nu se dă de gol!

Ajunsi la mănăstire, îmi las cumpărăturile în pridvor si intru să văd ce imi mai fac prietenii si dacă sunt bine.

Spre marea mea uimire erau în mijlocul camerei si se rugau în timp ce unul din oameni le zicea ceva în aceeaşi limbă necunoscută.

Mă aşez în linişte pe podea într-un colț si îi urmăresc cu atenție.
În scurt timp termină acele rugăciuni si se ridică.

Gonzalo: Acum o să am nevoie de plata ta.

Vine cu un bol si un cuțit mic si ascuțit.

Eu:.....Ce vrei?

G: Sângele tău. Altfel nu îți poți salva prietenii.

Eu: Salva?

G: Mi-l dai?

Eu: Daa! De cât ai nevoie.

G: Nu foarte mult.....îți poți face o mică tăietură în palmă.

Iau cuțitul si îmi tai podul palmei, strângând pumnul pentru a curge mai repede.
Acesta ia bolul si îl dă unui om care adaugă ceva peste el si îi stropeste pe cei 3.

Gonzalo vine si imi aduce o bucată de pânză albă pe care mi-o pune peste tăietură.

G: Prietenul tău de ce nu a venit înăuntru?

Eu: Nu îi place să meargă la biserică.

G: Nici ție. Esti ateu. Si totusi ai venit.

Eu: Nu îl pot obliga să facă nimic.

Om: Până mâine o să îsi revină, dar trebuie să îsi petreacă noaptea aici. Poți sta si tu.

Eu: Nu....merg si mă cazez la un hotel.

Om: Cum doresti.

Îi zâmbesc şi merg să îmi iau cumpărăturile. Ora pe uşa si o le dau micului demon, apoi mă reîntorc pentru a mă informa despre zonă.

Eu: Gonzalo!!!! Strig după el  Am nevoie de ajutorul tau!

G: Nu mai merg să te duc la magazine.

Eu: Nu asta. Zimi un bloc părăsit, bântuit, ruinat....chestii de-astea.

G: Nu avem aşa ceva pe aici.

Eu: Sunt peste tot...Nu are cum să nu fie.

G: privindu-mă ciudat  Este un spital in care au fost ținuți multi oameni pentru a primi ajutor dar a fost inchis cu tot cu oameni în interior. Se zice că se mâncau intre ei pentru a supraviețui. Toți au murit dar a mai rămas o fată. Nimeni nu a mai îndrăznit să intre acolo. Toți spun că încă se aud țipetele fetei noaptea si ca sufletul ei nu are liniste.

Eu: Aha....Si vii cu mine?

G: Prietenul tău nu merge cu tine?

Eu: Ba da....dar cică demonii fug de preoți.

Se aude chicotitul micului demon. Ştie că nu am dreptate dar îmi continui ideea.

Eu: Demonii se tem de preoți, aşa nu voi păți nimic.

Se uită la mine ca la un pacient scăpat de la casa de nebuni, dar în final acceptă. Asta e de bine. Daca ma aleargă ceva îl bag pe el în fața mea si eu fug. :)))

Iesim afară si micul demon mă ghionteste cu cotul si începe să râdă. Mă uit la el si îi zâmbesc în sictir.

Pornim spre un magazin de unde iau o oglindă si lanterne. Mâncare si apă am deja.

Îl echipez pe Gonzalo si îi schimb hainele, nu îi stă bine îmbrăcat în preot, în schimb arată bestial în blugi si jachetă. Are noroc ca nu are mai mult de 26 de ani.