Trăind Printre Demoni

Capitolul XXV

Ajung cu taxiul până la intrarea in sat, acesta nu doreşte sa intre. Părea agitat aşa că i-am plătit drumul si am coborât.

Am oprit la un magazin si am luat două canistre de benzină si pornesc spre casa lui nana. Ajunsa acolo observ cam multa linişte. Iau benzina si o vărs pe pereții exteriori ai casei.

Vreau să intru in casa, uşa nu este încuiată....de parcă ar şti că vin.
Intru si vărs restul benzinei prin casă. Nu îmi pasă de consecințe. Cand ajung in camera unde am luat masa ultima dată, o văd pe nana stând la masă si privindu-mă.

Nana: Ți-a luat cam mult să vii înapoi.

Eu: Unde este Medie?

N: Mereu grăbită se ridică si vine spre mine Atât de inocentă îsi umblă mâna prin părul meu Atât de pură....

Eu: Ia mâna de pe mine! Zimi unde este Medie!!!

N: S-a dus să se curețe de păcate scumpa mea.

Eu: La biserică? Ea nu a mai fost acolo....este ateu ca si mine!

N: Nu la biserică scumpo....începe să zâmbească malefic

Eu: ZIMI UNDE ESTE!!!!!

N: Cu Lucius...dar nu îți fa griji....este bine. Doar se purifică.

Eu: Deci Lucius îl cheamă...Nu David....asta înseamnă că voi sunteți....

N: Da! Demoni comoara mea!

Eu: Îhhh...Nu mă mai alinta! E ciudat!

Începe să râdă si se uită spre cele două canistre aproape goale de lângă mine.

N: Ai văzut vreodată un demon murind?

Eu: Nu! De ce?

N: Tu crezi că puțin foc îl va omorâ pe Lucius?

Eu: Eu nu vreau să îl omor pe el.....

Merg spre dulap si iau bricheta ce era asezată lângă o punguță de hârtie si mă îndrept apoi spre hol.

N: Râde isteric Ne vedem pe lumea cealaltă!

Eu: Poate da....poate nu!

Si ies in pragul usii. Aprind bricheta si dau foc holului. Acesta se răspândește în toată casa.
Aprind casa si de afară si astept să văd când o să apară si Lucius cu Medie.

Astept cam 10 minute....totul era aproape ars...Nu apare nimeni. În jurul meu se strânsese o mulțime de oameni, dar nimeni nu făcea nimic. Încep să cred că nana nu era prea iubită prin acest sat.

În scurt timp se aud nişte țipete de fată. Parcă ar veni din subsolul casei. Nu pot să cred! Aceasta este Medie!! Încep să îmi curgă lacrimi fără să îmi dau seama, dar nu fac nimic. Nu vreau să fac nimic!

Unul din oamenii din mulțime vrea să meargă spre casă dar îl prind de haină şi îl opresc.

Eu: Nu! Acum nu! Nu mai poate fi facut nimic. Sunt la subsol, nu ai cum să ajungi acolo!

Acesta mă privește si se retrage dând aprobator din cap.
Mă îndrept apoi hotărâtă spre şosea. Fac semn unei masini să oprească si îi zic să mă ducă la cel mai apropiat aeroport.

În drumul spre acesta trecem si prin fața spitalului. Acolo stăteau pe scară Matteo, Alex si Anabelle. Opresc masina si merg să îi iau cu mine. Nu îi las aici.

Mergem inapoi la masină si în 10 minute ajungem la aeroport. Cumpăr 4 bilete spre Mexic.

Alex: Ai făcut o,aşa-i?

Eu: Da!

Anabelle începe să zâmbească dar nu înțeleg de ce. Parcă nu vroia asta.
Matteo mă ia de mână si imi zice:

______________________________________