Trăind Printre Demoni

Capitolul XIII

În timp ce se schimbau, eu mă plimbam prin bucătărie. Mă uitam prin dulapuri..... sertare... frigider...în borcanul cu Nutella pe care tocmai îl găsisem si prin o pungă de cipsuri din ascunzătoarea lui Alex.

Am stat vreo 10 minute si văd că ăstia nu se grăbesc deloc. Pun borcanul înapoi in frigider si ascund punga goală de cipsuri sub canapea.

Merg până în camera lor sa văd de ce nu sunt gata. Intru în cameră si văd că toți dorm liniştiți.

-Hmmm -_- Asa deci. -_- Bine... lasă că vedeți voi.

Conectez telefonul la boxele lui Medie si dau volumul la maxim atât la boxe cât si la telefon si dau drumul la muzică. Mă aşez pe podea si mă uit la ei cum sar speriați. Ce imagine drăguță! :)))

- Ce rea sunt... :)))

Opresc muzica si toți se uită amețiți în toate direcțiile.

Eu: Hopa sus! Trebuie să plecăm. Dormiți pe drum.

Medie: Tu.....tu....tu....îhhhh -_- Esti o criminală! Huooo!!

Eu: :))) Taci că ştiu că mă iubeşti.

Medie: -_- ........

M-am asigurat că ies toți din casă, încui uşa si mergem să căutăm un taxi. Mergem până la mine acasă ca să aflu si au unde trebuie să mergem. Ajunşi la mine, îi trimit în dormitorul meu si închid uşa.

Eu merg în camera papusii si închid si aici uşa. Îi povestesc unde am fost si ce am văzut. Nu imi zice nimic. Aștept un răspuns...însă nu îmi zice nimic.

Văd cum se mişcă si se uită spre geam. Nu înțeleg ce vrea să facă. Pare că așteaptă pe cineva.

Eu: Deci...nu ştii despre ce e vorba...nu?

Papuşa: Ba da. Încerc să gasesc exact locul acela. Multe sinucideri au avut loc în felul ăsta.

Eu: Bine.....

P: Málaga!

Eu: Ce Málaga???

P: Acolo trebuie să mergem! Acolo a avut loc sinuciderea. In casa de lângă pădure. A fost acum 3 zile, nimeni nu ştie de ce a facut asta.

Eu: De unde ştii atâtea detalii?

P: Sunt demon, ce dracu?

Eu: A da.. :)))

Merg la cei cinci somnorosi ai mei să îi informez.

Eu: Málaga!! Acolo mergem! Căutați transport!

Matteo: Esti nebună? E în cealaltă parte a țării!

Eu: Dacă nu vrei,nu vii. Cine vrea să ridice mâna, cine nu sa meargă înapoi acasă.

Toți ridică mâna fără să se mai gândească. Toți înafară de Matteo. Se uita încruntat la ceilalți, văzându-i se lasă păgubaş.

Eu: Acum trebuie să căutăm maşină.

Merg în cealaltă cameră, îmi iau nişte haine si nişte bani, îmi iau si micul demon si mergem. Trecem pe la apartamentul lui Matteo pentru a-şi lua si ei nişte lucruri si pornim la drum.

Mergem pe jos până la o stație de autobuz. Așteptăm cam jumătate de oră si ajunge un autobuz care ne poate duce jumătate din drum. Cumpărăm 6 bilete si urcăm.
Ne aşezăm pe primele 6 locuri si aşteptăm.

Loui: De ce ții păpuşa aia aşa strâns în brațe? Dacă nu ai loc în bagajul tău o pot pune la mine.

Eu: Nu, mulțumesc. Mă simt mai bine cu ea în brațe.

Loui: Bine. Îmi zice si zâmbește obosit

Ceilalți au adormit. Eu stau cu micul demon în brațe si ne uităm pe geam.
Îmi scot căştile din rucsac si dau drumul la muzică.
Uşor uşor mă ia somnul. Ațipesc.
Am început să visez. Stiu că e vis, mereu am ştiut că visez. Ăsta era unul din talentele mele de după prima întâlnire cu fata din oglindă.

Ştiind că e vis nu îmi era teamă de nimic. Eram pe o câmpie plină de flori roz. Mă plimb pe acea câmpie în speranța că voi găsi ceva interesant. În timp ce mă tot plimb ajung la un copac înalt. Era superb. M.am aşezat la umbra lui si mă bucuram de mirosul florilor.

Simt o mână pe umăr care vine din spatele copacului. Mă ridic grăbită si mă întorc. Era o fată atât de frumoasă! Era îmbrăcată cu un tricou larg si cu pantaloni scurți.
Semăna puțin cu mine,doar că in haine mai colorate,cu părul şaten si mult mai veselă.
M-a întrebat dacă vreau să fim prietene,mi-a promis că nu o să îmi facă rău.

Să îmi facă rău? Cum poate să îmi facă rău ceva ce nu există? Sau poate.....nu...nu are cum. Să fie oare un suflet ce a părăsit pământul? Să fie un demon la fel ca al meu? Nu este posibil. Îi zâmbesc si mă îndepărtez uşor. Nu îi răspund la întrebare. Ea se apropie si imi întinde mâna. Mă opresc si o privesc în ochi...avea ochii negri iar în ei se putea vedea o flacără.

O privesc si îi zic:

-Nu ştiu cine eşti si cum îi faci pe oameni să se omoare între ei sau să se sinucidă, dar o să te găsesc si o să te fac să regreți, chiar dacă asta înseamnă să mor pentru a putea reuşi.

Râde malefic si se oprește brusc. Îsi pocneşte oasele gâtului si mă prinde strâns de o mână.

- HAHA! Doar dacă o să mă găsesti, nu îmi ştii adevărata față. Am multe înfățișări si multe nume. SUCCES!

Îmi zice si mă împinge. Apoi mă trezesc brusc. Oare cine era? Era un demon...asta e clar. Papuşa trebuie să ştie. Si ea e un demon, trebuie să îmi zică. Mă ridic de pe scaun si merg pe locurile din spate ale autobuzului.

Îmi pun păpuşa în fața si o întreb dar refuză să îmi zică. Spune că un singur demon îl cunoaște si că el nu are cum să afle. Trebuie să mă descurc singură.

Asta....asta o să fie cam greu. De acum înainte o să trăiesc ca să îl găsesc......si o să îl distrug..

************************************