Trăind Printre Demoni

Capitolul XXX-Sfarşitul

După ce il scoatem pe Gonzalo din spital si îi chemăm un taxi pentru a-l duce înapoi la mănăstire, eu cu micul demon ne reîntoarcem.

Eu: Cum de nu poti vedea ce este scris pe tavan? Cum de nu ai auzit acele râsete? Doar eşti demon! Nu înțeleg!

M: Pot vedea si auzi lucruri care chiar se întâmplă....dacă nu le-am vazut înseamnă că nu sunt acolo Mili. Poate ți-ai imaginat...

Eu: A da? Spune demonul sub formă umană!

M: Nu sunt singurul....suntem peste tot in lume. Îmi zâmbeşte pervers

Eu: Da.. Dar nu toți vor avea sansa să fie bătuți de mine.

Începe să râdă si să dea un pas inapoi. Îi zâmbesc si îmi continui drumul. Urcăm din nou la al doilea etaj si intru din nou in acea încăpere.

Mă întorc spre micul demon pentru a-i spune ceva dar mă opresc. Vad o umbră trecând prin fața usii. Îl împing pe Malvado si alerg după umbră.

Urc după ea până la ultimul etaj. Intră într-o ultimă cameră si închide uşa...din păcate tot nu i-am văzut fata.

Merg si încep să trag de uşa ca si cum viața mea ar fi in joc. Malvado se apropie de mine.

M: Ce încerci să faci? De ce ai alergat asa?

Eu: Am vazut-o. A venit aici si a intrat pe uşa!

M: Milagros...usa asta e încuiată de ani buni...duce pe acoperișul spitalului. Nu este posibil ca cineva sa vină si să treacă asa de uşa.

Eu: uităndu-mă încruntat la el Dar am văzut-o!

Se uită ciudat la mine si vine să mă ajute. Într-un final reusim sa deschidem usa. Nu era nimic pe acoperiș. Doar gunoaie si praf.

Mă întorc spre a mă uita in jur sa mă asigur ca nu este nimic. Malvado mă prinde strâns de mână si mă trage spre el.

Eu: Ahh! Usor! Mă doare Malvado!

M: Milagros.....se opreste si parcă impietrise Aia....aia esti tu....

Ma întorc nedumerită si văd....eram eu....o altă eu... sau mai bine zis...O fata care seamănă cu mine. Leit. Murdară de sânge si de noroi, ciufulita, cu hainele rupte si cu ochii țintuiți asupra mea.
Zâmbea malefic si nu isi muta privirea.

O privesc speriată. Face un pas spre mine...ma îndrept si eu usor spre ea. Când mă apropii suficient....dă inapoi.

Merg spre ea întinzînd mâna. Se oprește la marginea acoperișului. Începe să îmi sopteasca:

"-Bun venit acasă! "

Mă apuca de mână si mă trage cu ea de pe acoperiș. Tot ce mai aud sunt strigătele lui Malvado, iar ultimul lucru pe care il simt sunt mâinile lui..

Mai aud o şoapta...o ultimă si slabă şoapta:

" Nu îți fie teamă Mili...te-am prins..si te iau cu mine"

Apoi totul se face negru si intru într-un somn adânc.

Stirile de la ora 17:00

Un tânăr călugăr a reclamat dispariția a două persoane de aproximativ 5 zile, în urma unei mici expediții într-un spital abandonat.
Acestia aveau vârsta cuprinsă între 19 si 23 de ani.

Anchetatorii nu au gasit nimic înafara unei oglinzi, a unei lanterne si a unui hanorac de fată. Ceea ce i-a pus pe gânduri pe polițiști si specialiști a fost un mesaj scrijelit pe unul din tavanele spitalului care zicea: "Nu vă faceți griji, mă voi întoarce sa va aduc pe toți ACASA"

Călugărul s-a facut nevăzut iar după anchetă nimeni nu a mai auzit nimic de el. Am interogat încă 3 persoane care susțin ca o cunosc pe tânără, dar in nici un document nu este nici o informație despre ea.

Judecătorul crede ca a fost o înscenare sau o farsă a acestora, asa ca toate căutările au fost oprite.

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●