Trăind Printre Demoni

Capitolul XIX

Mi se părea puțin deplasată reacția ei.......din bătrâna aia simpatică si dubioasă a devenit acum o bătrână cam arțăgosă.

Oare ce se întâmplă cu ea? O urmez în tăcere până la masă pentru a-i servi pe ceilalți. După ce nana ne împarte tuturor plăcintă, merg în bucătărie pentru a aduce un bol mare cu fructe de pădure si miere.

Pun bolul în mijlocul mesei pentru a mă asigura dacă David este.......El.....

Anabelle: Mamaa! O să te saturi cu toate astea?

Eu: Da. :)) Am adus asta pentru că lui David îi plăceau mult în copilărie....aşa este David?

David: Ăăă...se uită fix în ochii mei...Da! Aşa este!  Si începe să zâmbească

Ăsta nu e David! El le urăște..Si mai este si alergic la mure. Dar dacă el nu este David....de ce nana a zis că este? De unde stie el de semnul facut cu leagănul?
De ce totul este atât de straniu? De ce nana si-a schimbat atitudinea....Si cel mai important lucru.....cum de e placinta asta cu mere aşa de bună?

Mă ridic si merg până în cameră. Mă întind puțin pe pat cu privirea spre tavan apoi îmi iau rucsacul si îmi scot jurnalul. Stau acolo vreo 10 minute, în acest timp constat că nu am păpuşa cu mine. Oare unde o fi? Cred că am uitat o la masă.

Mă ridic de pe pat si ma îndrept spre bucătărie, imi iau un pahar cu apă si mă îndrept către masă. Ajunsă acolo îi văd pe toți diferit. Nimeni nu mai râdea sau glumea, nimeni nu povestea nimic, totul era ca si cum nimeni nu mai avea chef de viață.

Doar stăteau pur si simplu la masă.
Oare ce se întâmplă cu ei? Nimeni nu mai scoate un sunet. Toți par supărați....oare de ce?

Mă apropii de ei si mă aşez lângă Matteo si David. Mă uit la fiecare în parte. Această linişte este apăsătoare si mă cam deranjează. Incerc să comunic cu ei pentru a schimba puțin atmosfera.

Eu: Si.....ce mai ziceți prieteni?

Toți tac, sunt încruntați de parcă s-ar fi întâmplat ceva.

Eu: Prieteni?.....

Nimic.

Eu: Heei! Ce se întâmplă cu voi? Ce ați pățit?

Linişte totală. Mă ridic nervoasă de pe scaun si lovesc puternic cu mâinile în masă. Paharul de apă se varsase făcând o baltă mare de apă la podea si câteva cioburi pe lângă.

Nimeni nu zice nimic, nici nu mă privesc. Pare că nici nu aş exista. Dar aveam o întrebare la care nana sigur ar fi raspuns.

Eu: Unde îmi este păpuşa?

Toți:.....

Eu: Am întrebat UNDE DRACU' ÎMI ESTE PĂPUŞA? AM LĂSAT-O AICI. UNDE E!!!!!??????!!!

Anabelle: Este mai bine fără ea Mili. De ce nu vrei să înțelegi?

Eu: Ce să înțeleg? ???

Alex: Papusa aia îți provoca dependență. Este mai bine acum...fără ea.

Eu: Stai...ce? Cum adică "dependență"? Ce se întâmplă cu voi?

Medie: Nimic. Încercăm să îți zicem adevărul.

Eu: Ce adevăr?

Loui: Nana avea dreptate Mili. Eşti prea dependentă de papuşă. Trebuie să scăpăm de ea.

Eu: Ce? Nana? De ce să scăpați de ea?

David: Milagros, nu te împotrivi! Am mai avut de-a face cu asta, vrem doar să te ajutăm.

Eu: Să mă ajutați? Cu ce?

Matteo: Să scapi de demonul care te posedă Milagros.

Eu: Matteo,nu si tu! Nu mă posedă nimeni! De ce ai crede asta?

Matteo: De unde ai puterile Milagros? Nu de la demon? Îți face rău !

Eu: Asta credeți?

Toți: Da!

Eu: Bine...unde e păpuşa?

David: Într-un loc sigur. Vrea să mă atingă pe umăr

Îl împing pe acesta si imi rup nervoasă lantisorul de la gât. Îl arunc pe podea. Toți mă privesc stupefiați. Mă aplec si iau un ciob de la pahar. Mă îndrept spre camera lui nana dar aceasta se pune în fața mea ca si cum ar vrea să mă oprească.

O împing cu putere si îmi continui drumul. Toți vin după mine pentru a mă opri, dar îmi ridic o mână în aer si cu cealaltă duc ciobul de sticlă la venele de la încheietura mâinii. Toți se opresc, nimeni nu mai face un pas.

Toți mă privesc în timp ce mă îndrept spre camera lui nana. Mă întreb ce prostii le-a băgat baba aia în cap prietenilor mei de se poartă atât de ciudat? Orice ar fi voi afla asta acum.

Deschid uşa de la camera lui nana si rămân uimită de ce se află acolo

...........................................................
☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆
...........................................................