Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 29 - Îmi e dor de ea

Lectură plăcută dragilor! Sper să vă placă! Nu uitați să vă uitați la ultimele cuvinte. Pupici!

Din capitolul anterior:

,,Cristi: Duțu, ești bine?

Eu: Da.

Cristi: Sigur?

Eu: Am spus DA!

,,Wow ce a fost asta?" De ce am țipat la Cristi... Nu a făcut nimic. A fost ca și cum cineva a vorbit în locul meu. ,,Se numesc nervi, Duțu" Nervi zici...Nervi..."

Vlad pov:

Mă trezesc cu o durere de cap și misterios nu în camera mea. Sunt pe canapeaua din sufragerie dar sincer, nu îmi amintesc să fi ajuns acasă... Tot ce știu este că am țipat la Cristi... A, și că eram în Mall și mâncam. Dar mai mult nu îmi amintesc.

Mă ridic încet de pe sofa dându-mi seama că sunt un pic amețit. Ajuns în camera mea observ că geamănul meu nu este acolo. Îl caut prin toată casa, același lucru făcând și cu părinții... Ce doamne se întâmplă?

O idee și mai bună cred că ar fi să îi sun... Nu îmi găsesc telefonul. FUCK! Ok, mă calmez, nu mă calmez. Nu pot suna pe nimeni, nu știu unde sunt persoanele din casa și... O doamne!

Delia: Știu eu unde sunt Cristi și părinții tăi.

Eu: Delia? Ai venit în Constanța?

Delia: Da Vlad, credeam că vei fi mai fericit...

Eu: Sunt fericit! Foarte, doar că sunt surprins și este greu de arătat. Așa uhm, unde sunt restul... Ioana a venit? Am atâtea întrebări!

Delia: Vlad!

Eu: Da Delia.

Delia: VLAD!

Eu: Delia ce s-a întâmplat!?

Delia: Vlad, trezește-te!

Eu: Ce?

Cristi pov:

Stăteam liniștit și îmi mâncam omleta, când îl aud pe Duțu țipând.

Fug repede în cameră și observ că băbălăul e pe jos... Stai, ce face? O strigă pe Delia? E nebun asta e clar.

Încerc să îl trezesc dar parcă e hipnotizat. Ce mama dracu'

Eu: Vlad! Vlad trezește-te!

Vlad: Ce?

Eu: Bun fiu, te-ai trezit, zău că mi-ai dat fiori!

Vlad: Cum adică m-am trezit? Unde e Delia?

Eu: În Galați.

Vlad: Nu, n-are cum! Era în sufrageria noastră. Și, și mi-a zis ce mi-ai zis și tu...

Eu: Trezește-te?

Vlad: Da... Să înțeleg că a fost doar un vis?

Eu: Scuze amice, dar da. Delia nu e în apartamentul nostru și cu atât mai mult, nu în Constanța.

Vlad: Știi, ți-am mai spus vreodată că nu te descurci absolut deloc la consolări.

Eu: Mda mă rog, vezi că trebuie să mergem în curând la Profi.

Vlad: De ce?

Eu: Pentru că singura persoană din familia asta care gătește este mama.

Vlad: Fii mai explicit, pămpălăule!

Eu: Ho, înțeleg că te-ai trezit cu fața la cearșaf, dar nu îți da dracii pe mine! Mama vrea să gătească ceva pentru că vin niște oaspeți.

Vlad: Să-mi bag... fix de invitați aveam nevoie...

Eu: Nu asta contează. Tu fă-ți un duș și schimbă-te. Te aștept în sufragerie.

Plec din dormitor auzindu-l pe Duțu cum murmură niște înjurături. Poate sună ciudat dar nu ne cunoaștem de mult timp cu fetele și nu pot spune că m-am atașat atât de tare de Ioana. Probabil că noi suntem tipul ăla de cuplu ,,frate soră" Bine, și asta a sunat ciudat dar eu mă refer la acea relație sălbatică. Stai, asta sună și mai ciudat...

Ioana pov:

Dimineață... Soare... Căldură... Ce-i cu aceste cuvinte? Practic, încerc să-mi distrag atenția de la Cristi, Delia și Vlad. Unde vreau să ajung e că aseară Delia zicea ceva de depresie, enervantă fata. Să nu mai spun că cine știe ce s-a întâmplat cu băieții.

Încerc momentan să mă bucur de mine, de persoana mea, pentru că cine știe ce se va petrece. Probabil că o să răcesc sau alergia bate la ușă sau cine știe ce probleme se vor ivi și îmi vor distruge starea de pozitivitate și veselie. Nu e prima dată.

Mă ridic din pat, îmi fac un duș și decid să merg pe faleză. Poate îmi iau o înghețată.

Mergând eu încet observ ceva ce mi-aș fi dorit să nu văd. Așa cum am spus, imediat ți se strică starea de spirit. Observ fostul umblând cu altă fată, ținându-se de mână și sărutându-se. Evident că am trecut peste el și nu mă mai dau în vânt după el, dar asta e și problema. Problema cu fostele sau foștii. Oricât de supărat a-i fi pe motivul despărțirii tot nu vei uita acea persoană și mai ales, afecțiunea avută pentru acea persoană.

Încerc să nu îi bag în seamă și să merg mai departe însă el chiar și-o caută cu lumânarea. Îmi face cu ochiul și o sărută pe ea... Îmi pare cunoscută...

Îl ignor și merg mai departe și urc pe o pantă ca să beau de la țâșnitoare. Perfect, acum iar mă simt ca un rahat.

Delia pov:

Pozele cu Vlad, cu Cristi și cu Ioana în care zâmbeam, în care eram fericiți. Acum dacă mă gândesc, chiar mă bucură faptul că Ioana a insistat să vin în tabără. A fost o experiență de neuitat în care am cunoscut persoane geniale de care m-am atașat și pe care sper să le revăd...

Va urma...

Acesta a fost capitolul de azi. Capitol scris pe 18.05.2018. #892cuvinte