Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 21 - O Întâlnire Reușită

Lectură plăcută dragilor! Sper să vă placă! Nu uitați să vă uitați la ultimele cuvinte. Pupici!

Din capitolul anterior:

,,Îl trag mai aproape pe Vlad, punându-mi mâinile în jurul gâtului său, iar el pe tălia mea. Pot spune că am avut un sentiment destul de ciudat deoarece, până acum am dansat vals doar cu tatăl meu și nu a fost o situație prea confortabilă, Ba chiar eram super rușinată. Îmi ridic încet capul de pe umărul lui Duțu și îmi îndrept privirea spre ochii săi. Acesta se uită atent la mine apropiându-și buzele de ale mele însă este oprit de..."

Cristi pov:

Ajunși la cabană îmi dau seama că Ioana era foarte panicată.

Eu: Hey, ești bine?

Ioana: Nu prea, dacă s-a uscat și rămâne în păr și o să miroasă urât.

Eu: Ar trebui să se curețe, cel puțin eu așa cred.

Ioana: Mda, rămâne de văzut.

Ioana își ia câteva haine și intră în baie. Chiar nu voiam ca această seară să fie distrusă și clar nu în acest mod. Probabil că era un semn să ne despărțim de Vlad și Delia pentru că probabil, unul dintre noi pornea o ceartă. Însă, ,,domnule semn", de ce în modul acesta?

Ioana pov:

Cred că stau de o oră încercând să îmi repar părul. Orice aș face tot uleios rămâne. Într-un final mă clătesc pentru a mia și mia oară și ies din duș. Îmi pun un prosop în cap și în jurul corpului. Am stat atât de mult timp în dus încât s-a aburit oglinda, deci nu pot să văd dacă arăt ca un monstru sau nu. Aparent, mi-am și udat hainele pe care le-am ales. O să îmi fie rușine să ies așa din cameră.

Eu: Cristi!

Cristi: Da.

Eu: Crezi că poți ieși din cameră?

Cristi: De ce?

Eu: Vreau să mă schimb.

Cristi: Uhm ok.

Stau cu urechea lipită de ușă deoarece vreau să aud când iese Cristi din cameră. Odată ce aud că a închis-o, ies val-vârtej din baie pentru a mă schimba. Nu vreau să îl țin mult pe din afara camerei așa că îmi iau o salopetă și niște teneși. În scurt timp termin așa că îl chem înapoi.

Eu: Gata, poți intra!

Cristi: Mulțumesc!

Eu: Ești ok?

Cristi: Nu!

Eu: De ce?

Cristi: Păi, eu am vrut să merg la baie urgent iar Vlad a luat cheile de la camera noastră și după s-a supărat.

Cristi pov:

Ok, înțeleg, și-a uitat hainele, e ok. Sper doar să nu mă lase mult timp deoarece am nevoie urgent la toaletă. Caut cheile prin buzunare însă nu le găsesc așa că îl sun pe Duțu, acesta răspunzând-mi nervos:

*conversație telefonică*

Vlad: Ce e!

Eu: Calmează-te, voiam să te întreb dacă cheile sunt la tine.

Vlad: Ți-am zis că le iau eu.

Eu: A da?

Vlad: Da! Idiota...

Eu: Prosta.

*conversație telefonică încheiată*

Mda, cred că am întrerupt un moment să zicem, mai finuț, că doar de aia mi-a răspuns așa Duțu. Dacă era ceva normal probabil că îmi răspundea cu calm. Acum, nici eu nu sunt calm pentru că nu am cum să intru în cameră și mă scap pe mine. Sper ca Ioana să termine mai rapid.

Vlad pov:

Știi momentul acela când toate merg așa cum le-ai planificat? Mda, nici eu. Tocmai voiam să o sărut pe Dede însă nu era un sărut banal ci unul mai special, deoarece era pe o melodie lentă, la lumina lunii, practic în momentul potrivit. Dar, mno, a fost distrus de fratele meu ,,minunat,,

Delia: Hey, te pot pupa oricând.

Eu: Da, dar era un moment special. Măcar putem face o poză?

Delia: Sigur.

Delia pov:

O poză s-a transformat in cincizeci. Ne-am găsit tot felul de poziții, cadre și filtre pe care voiam să le încercăm. În sfârșit alegem două fotografii, una care ajunge pe Facebook și alta pe Instagram. Ca de obicei, telefonul lui Vlad a fost bombardat cu mesaje despre ,,iubita lui,, Este o situație ciudată să știi că atâtea persoane practic de bârfesc, însă sper să nu fie bârfe răutăcioase.

Eu: Ce crezi, ne întoarcem la cabană?

Vlad: E ora 21:37, da, haide.

Îl iau de mână pe Duțu și ne îndreptăm cu pași lenți spre cabană. De data aceasta drumul a fost mai liniștit deoarece, lângă această pădure, există un pârâu iar sunetul de apă care alunecă pe piatra lucioasă îți oferă o stare de relaxare completă. Câteodată mai auzi câte o ciocârlie ciripind și plimbându-se de pe o creangă pe alta.

În cam zece minute am ajuns la cabană și urcăm scările încet, deoarece eram obosiți.

Eu: Sunt ruptă de somn.

Vlad: Sincer și eu, chiar dacă nici ora 22:00 nu e, totuși îmi este somn.

Eu: Vii cu mine în cameră?

Vlad: De ce? Ți-e frică?

Eu: Crede-mă, chiar îmi e.

Vlad: Ok, fie.

Ciocăn la ușă deoarece e închisă, iar cheile sunt la Ioana. În scurt timp aceasta ne poftește înăuntru și ne ia la întrebări:

Ioana: Cum a fost? Ce ați făcut? Ce ați mâncat? Ați făcut ceva interzis? S-a întâmplat ceva rău?

Eu: Liniștește-te! În primul rând, vorbim de asta mâine, în al doilea rând, vreau să mă culc.

Cristi: Oricum eu plecam. Pa!

Eu&Ioana: Pa!

Mă îndrept spre baie unde mă demachez și îmi fac un duș fierbinte pentru a mă relaxa. Îmi pun pijamalele mele preferate deoarece sunt cu unicorni, mă spăl pe dinți și mă îndrept spre pat.

Eu: Noapte bună, Io!

Ioana: Somn ușor, Dede!

Va urma...

Acesta a fost capitolul de azi. Am promis că pun și azi, însă e cam târziu, gen, e aproape 00 dar e K, mor de somn, dar și asta e K. Capitol scris pe 26.11.2017. #973cuvinte