Capitolul 10 - Acei ochi

1.2K 59 6
                                    

Lectură plăcută dragilor! Am ajuns la 400 de ochișori, bine 484! Uitați-vă neaparat la ultimele cuvinte! Sper să vă placă! Pupici!

,,Duțu se urcă în copac iar spre mirarea mea totul merge bine până când aud o bușitură urmată de niște frunze ce pluteau în aer. Când mă uit îl văd pe Vlăduț stând în fund cu o creangă pe el.

Eu: Te-ai lovit?!

Vlad: ...

Nu spune nimic ci doar se întinde pe pământul rece. Mă simt groaznic..el chiar s-a lovit...și e numai din cauza mea.."

Delia pov:

Îl urmez și mă întind pe iarba puțin udată de rouă. Amândoi ne uitam spre cer, parcă am vrea să-l atingem cu adevărat pentru a vedea unde ne va duce, ce călătorie vom parcurge.

Parcă am putea păși pe acei norișori pufoși ce seamănă cu vată de zahăr. Norii cenușii sunt din ce în ce mai mulți, întunecând văzduhul. Îmi întorc privirea spre Vlad, acesta doar holbându-se la cerul de o culoare vagă de gri. Mă pun pe o parte, acum fiind spre adolescent.

Eu: Îmi pare rău...

Vlad: Și mie... *și se întoarce spre mine*

Eu: De ce? Eu sunt cea care te-a lovit...

Vlad: Ba nu! Eu am făcut-o! *se ridică în fund iar eu urmându-l*

Eu: Pe bune! Nu eu am căzut din copac, cu ce doamne m-ai lovit?!

Vlad: Cu fapte... *spune fără glas*

Eu: Nu înțeleg.

Vlad: Nu te-am vorbit de rău.. Am fost un bou că nu am putut....recunoaște...

Eu: Să recunoști ce Duțu...

Vlad: Că...că...

Observ că acesta nu poate să vorbească și pentru a-l liniști îl țin strâns la piept. Cred că i-a prins bine gestul făcut deoarece mi-a răspuns rapid la îmbrățișare. Într-un final îl îndepărtez ușor, poate acum va reuși să vorbească.

Eu: Acum ești ok?

Vlad: Da...

Eu: Ce voiai să-mi spui?

Vlad: Of, mi-e și frică..

Eu: De ce?

Vlad: ...

Mă uitam la el atent deoarece iar nu știa ce să facă până când se uită în ochii mei și mă ia de mână. Acum stând pe pâmântul rece și umed holbându-mă la Vlad. Ochii săi căprui și sclipitori mă fac mereu să zâmbesc. Acesta îmi ia mâna și o ține strâns, același lucru și cu cealaltă.

Toată atenția mea era concentrată pe ochii băiatului din față. Chiar nu mă interesa ce se întâmpla în jurul meu. În acel moment Vlad mă ia de talie și mă pune peste picioarele lui. Mă înconjor ca un colac în jurul corpului său, în timp ce mâinile noastre rămân împreunate.

Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum