Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 31 - Alone

Lectură plăcută dragilor! Sper să vă placă! Pupici!

Din capitolul anterior:

,,Simt un gol în stomac împreună cu o stare foarte ciudată. Ioana pleacă. Totul pare ireal... Asta nu se poate întâmpla..."

Ioana pov:

Și așa a trecut o săptămână iar eu îmi fac bagajele. O să-mi lipsească locul acesta. Am atâtea amintiri de care nu vreau să mă despart dar din păcate aceasta este soarta. O parte din mine vrea să rămână în acest oraș, lângă prietenii mei, dar cealaltă parte îmi spune să plec deoarece am avut și amintiri rele, iar faptul că un criminal îmi știe familia este terifiant.

Împachetându-mi lucrurile am ajuns la categoria fotografiilor. Obișnuiam să iau multe poze și să le lipesc de pereți pentru că mi se părea amuzant. Asta până am ajuns să îmi stric tapetul din cauza lipiciului ,,special" pentru tapet.

Stând pe gânduri mi-am dat seama că nu i-am spus lui Cristi de faptul că mă voi muta. Deși poate nu îl interesează, are dreptul să știe.

*Convorbire telefonică*

Eu: Alo! Ce mă bucur că ai răspuns!

Cristi: Uhm, e un pic cam într-un moment prost dar...

Eu: De ce se aude cu ecou? *îl întrerup pe Cristi*

Cristi: Păi uhm...

Eu: Ești pe budă nu-i așa?

Cristi: Si deci ce voiai să îmi spui?

Eu: Nu știu cât de mult te interesează dar... eu o să mă mut.

Cristi: ÎN CONSTANȚA?

Eu: Nu.

Cristi: Pfoai și atunci care a fost rostul apelului?

Eu: Mă mut în Timișoara...

Cristi: Unde?! *întreabă acesta surprins*

Eu: Da știu.

Cristi: E foarte departe.

Eu: Da știu.

Cristi: Și asta înseamnă că ne vom întâlni și mai rar.

Eu: Da știu.

Cristi: Off, și când pleci?

Eu: Din păcate poimâine.

Cristi: Nu!

Eu: Ce nu?

Cristi: Nu aș mai avea timp să vin o fugă în Galați...

Eu: Ok, calmează-te. Nu cred că veneai oricum. Poate stăm noi cât de cât aproape, dar tot durează mult.

Cristi: No îmi pesă.

Eu: Poftim?

Cristi: Nu îmi pasă... Măcar pot să te sun mai târziu pe video?