Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 17 - Mi-ai lipsit...

Lectură plăcută dragilor! Sper să vă placă! Nu uitați să vă uitați la ultimele cuvinte. Pupici!

,,Selly: Uhm, ce ați făcut?

Vlad: Bă, noi vorbim doar cu tine. TU mucosule nu mai zici cuiva!

Cristi: Să zicem că eu am crezut că ele ne folosesc pentru popularitate...

Selly: HAHA! CE PROȘTI!

Cristi: Șelarule!

Selly: Mda păi sunteți. Uhmm...cred că am o idee...dar tot așa, mai finuță.

Cristi: Uhm?

Vlad: Care?

Selly: Deci, chem fetele separat și după rămâneți singuri și voi..."

Vlad pov:

Eu: Stai, lasă-mă să înțeleg. Vrei să o iau pe Delia și Cristi pe Ioana undeva, și să le aducem sau să le spunem ceva special?

Selly: Da, ceva de genul.

Cristi: Bă, ce zici de o poezie?

Eu: Nu îs Eminescu! Abia fac o panaramă de compunere de cincișpe rânduri!

Selly: Stați un pic! Dacă, voi le dați mesaj, mai mult ca sigur primiți seen. Dacă le sunați vă închid. O să le sun eu și o să le spun să ne întâlnim, fără voi!

Cristi: Încep să îți înțeleg planul și nu e rău.

Eu: Selly și iubirea! *spun și dau din sprâncene*

Selly: Du-te naiba! Oricum, ați înțeles planul. Îmi dați mesaj când sunteți gata cu tot.

Autor pov:

Da, da, iarăși sunt în poveste. Scopul meu este de a explica puțin ce s-a întâmplat pâna acum, adică peste cinci zile. Păi, Delia a ieșit din cameră doar ca să mânânce, în rest, niciun semn de viață. Ioana a ieșit pentru a lua niște pachete de țigări. Acestea sunt triste din cauza comportamentului băieților. Și că tot vorbeam de băieți, aceștia și-au făcut diferite planuri pentru că vor urma să: repare o greșeală, sau să facă una mai mare decât cea precedentă. E timpul să înceapă acțiunea!

Delia pov:

Nu pot înțelege ce am făcut ca să se ajungă la asta! O ignoranță totală! Da, am ajuns ca eu și Ioana să stăm în camera asta și să nu facem nimic, decât să ne gândim și să ne gândim și să bem. Eu însă sunt bine față de Ioana care a început să fumeze. Din păcate am găsit-o în baie cum urma să se taie, dar am avut noroc și am reușit să o opresc. Imaginea aceea mi-a rămas în cap. Efectiv nu pot! Motivul pentru care mă tot gândesc la ea este pentru că eu cred că o să fiu la fel, însă Ioana nu mă va opri, ci mi se va alătura. Să o facem împreună.

Atenția mi se îndreaptă spre telefonul meu care vibra pe ecran apărând un număr necunoscut.

*Conversație telefonică*

Eu: Alo!

X: Bună!

Eu: Cine ești?