Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 16 - Mă crezi așa?

Lectură plăcută dragilor! Sper să vă placă! Nu uitați să vă uitați la ultimele cuvinte. Pupici!

,,Nu îi pot înțelege logica însă nu pot spune că poate este adevărată. Nici nu știu ce să fac. Dacă judec greșit fata? Dacă o sa sufere? Dacă nu o să mai vorbească vreodată cu mine pentru că am rănit-o? ,,Dacă ești prost, uite pe ce te panichezi, pe o fată. Las-o! Ascultă-l pe Cristi, e mai bine așa!" Spune subconștientul meu."

Delia pov:

Mă trezesc amorțită, dându-mă jos din pat cu greutate. Primul pas pe care îl fac nu este unul reușit deoarece cad la pământ lovindu-mă la mână. Încerc să mă ridic dar nu pot, îmi simt picioarele ca și cum sunt din gumă. Nici măcar dacă mă sprijin de pereți nu merge. Cred că este din cauza faptului că ieri am căzut pe scări. Of, dacă eram mai atentă acum nu era nevoie să o trezesc pe Ioana din așa zisul ,,tărâm al lalelelor" însă pentru ea cred că este ,,tărâmul lalelelor ofilite" Încă îmi pare rău pentru cele întâmplate în ziua precedentă.

Totuși încerc să iau telefonul pentru a mă asigura dacă o trezesc pe Ioana la o oră normală. După ce mă zbat atâta, reușesc să-l prind. Aparent este ora 8:15. Hmm, ciudat, n-am primit niciun mesaj de la Vlad, sper să fie bine. Sigur acum e cu Cristi în cameră și pentru că era obosit a uitat.

Acum însă e timpul ca eu să o trezesc pe Ioana, o activitate foarte periculoasă unde poți rămâne cu sechele.

Eu: Ioana... *spun încet*

Ioana: ...

Eu: Ioana.

Ioana: ...

Eu: Ioana! *de data asta țipând*

Ioana: Ce, ă, unde arde?

Eu: Nicăieri, mă ajuți te rooog!

Ioana: Ce?

Eu: Ridică-te puțin din pat.

Ioana: N-am chef! *spune și își pune perna peste cap*

Eu: Uite cum facem. Mă ajuți să mă ridic și îți aduc mâncare.

Ioana: De când ai sclavi?

Eu: De când am căzut ieri pe scări.

Ioana: Dacă ești amețită...

Eu: Scuză-mă domnișoară că urcam acele scări care duceau spre camera unde era cea mai bună prietenă a mea și mă grăbeam să văd ce s-a întâmplat deoarece plângea... Data viitoare o s-o las singură să facă baltă în timp ce eu dansez disco! *spun și îmi pun mâinile în șolduri*

Ioana: Ok, ok, nu era nevoie de discurs.

Eu: Ba aparent era nevoie.

Ioana: Acum...ai spus că aduci mâncare. Cum drecu' faci asta dacă nu poți nici să stai în picioare.

Eu: Vii cu mine să vedem dacă au cârje.

Ioana: De ce doamne să aibă... *o întrerup*

Eu: Nu îmi pasăăăă! Haide!