Angell a fost terifiata de filmul vizionat. De ce s-a lăsat convinsa de Adam sa meargă la un astfel de film ? Chiar daca are nouăsprezece ani, câteodată, are comportamentul unui copil.
- Ai fost atât de amuzantă ! Adam nu își putea stăpâni râsul. Fata chiar avea niste reacții la care nu aveai cum sa îți abții râsul.
- Nu știu ce ti se pare așa de haios. Ii răspunse rece dandu-si ochii peste cap.
- Oh, haide nu-mi spune că te-ai supărat.
Angell avea orgoliul de fier așa că nu-i răspunse. Adam tot insista sa ii spună ceva dar nimeni nu se punea cu orgoliul fetei.
De abia ieșira din cinema, deci, drumul până acasă avea să fie unul lung. Afară era deja întuneric, timpul trecând foarte repede.
La un moment dat Adam se săturase ca Angell sa nu scoată nici un cuvânt. O lua ca pe un sac de cartofi și schimbase direcția.
- Adam nu imi place jocul asta. Pe bune, da-ma jos !
Acum era rândul băiatului sa o ignore. Nu scoase nici un sunet neluând în seamă toate țipetele și loviturile fetei.
- Adam incep sa îmi schimb părerea despre tine !
Și iar nu o baga in seama. Mergea cu fata in spate pe strada ca și când nimic neobișnuit nu s-ar întâmpla.
- Adam, se uita lumea la noi ! Da-ma jos !
Cuvintele fetei erau în zadar. Continua drumul până la plaja in care băiatul obișnuia să stea. Ajunși acolo ii da drumul fetei, el punandu-se in fund pe nisip. Fata se uita ciudat urmandu-i exemplul.
- Ce facem aici ? Dorința prea mare de a afla mai multe despre băiat era arzătoare.
- Îmi place aici. Stau și îmi adun gândurile, e liniștitor ținând cont de faptul că mai nimeni nu obișnuiește să vină aici. Noaptea e cel mai frumos. Sa asculți valurile in liniștea nopții mă liniștește.
Răspunsul o făcu pe fata sa se incrunte. Adam nu părea genul de băiat care să gândească așa. Dar mereu aparențele înșeală. Picaturile de ploaie începură să își facă ușor ușor apariția.
- Incepe sa ploua haide sa mergem. Ii spune Adam vrând să pară grijuliu, ridicându-se în picioare.
- Nu ! Spuse tragandu-l de mânecă in semn să se așeze iar jos. Nu vreau sa plecam. Îmi
. place aici. Continua fata pe un ton stins
Se așeză iar lângă ea. Viața lui Angell era totalmente diferita fata de cea a lui Adam.
Mama și sora lui Angell erau mereu aproape de ea și o susțineau în tot ce făcea și in deciziile pe care le lua, pe când, Adam nu își mai văzuse părinții de cand intrase în academie.
Multe alte diferente își făceau loc în viața lor, dar totuși se simțeau bine unul cu celălalt.
Stăteau pe nisipul ud de ore bune, timpul trecând ca prin minune. Adam avea dreptate. Chiar era liniștitor sa stai in liniște pe plaja ascultând valurile, iar ploaia dezlănțuita era un bonus.
- Angell chiar ar trebui sa plecam. O să răcești daca mai stam in ploaia asta. Plus că prietena ta cred că își pune multe întrebări. Am stat destul de mult.
- Deci sunt o companie atât de proastă ? Ii răspunse chicotind.
-Ce ? Nu ! Nu am spus că nu îmi place să îmi petrec timpul cu tine dar chiar e târziu.
- Of, bine, haide ! Cu multa părere de rau Angell se ridică de jos și porniră la pas ușor către campus.
Desi amândoi erau uzi din cap până în picioare nu părea că îi deranja asta in vreun fel.
Angell își ridică telefonul din micul buzunar al blugilor. Șase apeluri nepreluate de la Isa și peste zece mesaje.
Nu putea sa isi imagineze dar o să iasă urat când o să ajungă acasa. Isabelle îi era ca o mama, in unele situații cum ar fi cea de fata, dar, în rest, sincer Angell avea mai multa grija de prietena sa decât avea de ea însuși.
- Adam, ă...azi ai venit cu un băiat la noi in camera. El era prietenul tău din seara aia ?
- Cine ? Kyle ? O, da. Te rog spune-mi că nu ți-a picat cu tronc. Mereu se întâmplă la fel.
- Nu îmi plac băieții plini de ei, sa știi. Ii răspunse repede chicotind. Plus că a părea a fi un arogant, și crede-ma nu suport genul acela de persoana.
Adam era puțin ușurat de faptul că Angell nu era atrasa de Kyle. Deși erau prieteni, Kyle obișnuia să îi "fure" toate fetele cu care se întâlnea.
- Prietena ta părea că se cunoaște cu Kyle. Fata era surprinsă. Ce știa Isa si nu ii spuse ?
Liniștea se dezlănțuie iar asupra celor doi "prieteni". Erau prieteni ?
- Adam, știi tu, noi, suntem prieteni ?
- Suntem ? Ii repeta întrebarea dând de înțeles că erau sau nu în funcție de decizia fetei.
- Atunci suntem. Ii afirma fata lui Adam.
Se apropiau din ce in ce mai mult de campusul universitar în care stăteau amândoi. Angell era foarte obosita deși ceasul era de abia zece jumătate seara. Au petrecut mult timp împreună fara să-și dea seama. De obicei așa se întâmplă. Atunci când îți place ceva, timpul trece ca prin magie.
Se îndreptară spre aripa fetelor, in curând ajungând în fața ușii fetei. Angell ii plasa un sărut pe obraz, îi dădu o îmbrățișare scurta, ii spuse un Noapte buna călduros și se făcu nevăzuta după ușa de lemn, băiatul nemaiavând timp sa spună sau sa facă nimic.
- Angell !!! Se auzi un tipat.
Acum e acum...
CITEȘTI
His Obsession - I. Smith's first love
Teen Fiction" Te-am așteptat, dragoste, sa apari și in viața mea. Mi-ai dat un înger. Îngerul fara de care simt ca nu as putea trăi. Când este langa mine simt că, inevitabil inima îmi va bubui. Nu este iubita mea, și nici nu știu dacă va fi vreodată. Dar o iube...
