His Obsession - I. Smith's first love

Capitolul 23

Stătea uitandu-se cu ochii mari la fata din fața lui. Știa că dacă va trece de pragul ușii va fi un om ca și mort pentru Angell, insa oricum asta avea să se întâmple după ce va afla tot adevărul. Isabelle îi promisese că asta va face imediat ce fata își revenea din socul petrecut în urma cu nici jumătate de ora, deci daca ar fi intrat în camera doar își scurta timpul petrecut alaturi de fata pe care o iubea.

Însă, in acel moment nu gândea coerent așa că într-o fracțiune de secundă, intra repede în camera, închizând ușa cu cheia pentru a nu fi deranjat din ceea ce urma să facă. Nu avea intenția să o rănească din nou, insa avea de discutat niste lucruri cu Angell și știa că nu avea șanse prea mari atâta timp cât toată "garda de corp" a fetei se aflau în fața ușii.

Angell făcu ochii mari încercând să nu izbucnească iar în plâns și se dădu in spate cu câțiva pași pentru a se îndepărta oarecum de Adam, insa cu fiecare centimetru dat înapoi, băiatul se apropia de ea până când se izbi de perete.

Înghiți în sec când își puse mâinile pe talia ei, uitandu-se lung in ochii băiatului, insa acesta doar se uita la ea cu tristețe și cu părere de rău.

- Haide Angell, fa-o ! Plesneste-ma, injura-ma, da-ma dracu' de o mie de ori. Denunta-ma la poliție pentru că am incercat sa te ating fără voia ta. Fa orice ! Dar nu înainte de a-ți spune niste lucruri. Ii rosti șoptit la ureche cu vocea tremurând.

Angell dădu din cap cu nesiguranță indepartandu-i mâinile de pe talia sa, ieșind pe micul balcon al camerei, fiind urmată de Adam.

- Daca nu ai gând să vorbești ar fi bine sa ieși. Îi spuse fata după câteva minute de tăcere.

Adam își drese glasul punându-si mâinile pe față.

- Îngeraș...

- Nu-mi mai spune asa ! Îi porunci aproape urlând cu dispreț.

- Um...Angell. Uite, jur că nu am vrut sa fac asta, bine ? Eram gelos. Poate prea gelos decât trebuie. Nu suportam să îl văd pe el atât de aproape de tine. Sa știu că el te-ar putea atinge in locul meu. Sa îmi imaginez că el, persoana pe care o urăsc mai mult decât orice, ar putea să-mi ia locul în viața ta. In inima ta, Angell. Pentru că, oricât de mult as încerca să mi te scot din cap, nu pot. Când nu ești, eu te vad. Când nu vorbești, eu te aud, când dorm, te visez. Oriunde merg, îți aud numele chiar daca nu e rostit de nimeni. La dracu', Angell ! Pentru că sunt îndrăgostit până peste cap de tine !

Aproape urlă, făcând un pas in față în așa fel în cât să poată să o sărute mai bine ca niciodată. Fata nu riposta. Nu făcea nimic. Pur și simplu stătea nemișcată, însă Adam o trase de talie mai aproape de el făcând-o să-și pună mâinile pe obrajii lui.

Băiatul își despărți buzele lui Angell lipindu-i fruntea de a sa, uitandu-se in jos ținând ochii inchisi.

- Te iubesc ! Îi șopti cu buzele întredeschise.

Încremeni. Niciodată nu îl auzi pe Adam spunandu-i " Te iubesc". Nici nu credea că este capabil de a iubi pe cineva. Însă, undeva, in inima ei, zâmbea. Zâmbea când își reamintea cuvintele rostite de Adam.

- T-tu nu mă iubești ? Rupse Adam liniștea înghițind în sec.

Fata se dezlipi ușor de el făcând un contact vizual fix pe care pe Adam pur și simplu îl omora. Își lipi ambele mâini de obrajii lui și îl sărută scurt pe buze, imediat tragandu-l într-o îmbrățișare lunga pe care nu voia să o sfârșească niciodată.

- Nu vreau să-l mai vezi pe acel Adam din nou. Îi spuse dând de înțeles la ceea ce se întâmplase in ziua respectivă. Însă fata rămânea tacuta, lipita de corpul său.

- De aceea trebuie sa stai departe de mine. Continua, de data aceasta izbucnind la propriu în plâns.

Imediat ce auzi spusele lui Adam, Angell se dezlipi automat de el dând din cap alarmată in negare. Nu voia nici pe departe sa plece de langa ea, era ultimul lucru din lista sa de dorințe. Voia să îl știe aproape de ea. Să îl audă și să îl vadă tot timpul. I-ar fi iertat absolut tot.

- Nu, Adam. Nu trebuie. Promit că îți iert orice. Absolut orice, dar te rog, nu pleca ! Am nevoie de tine ! Îi spuse începând să planga la rândul ei, dând puternic cu pumnii în pieptul său.

- Nu, îngeraș. Prea multe lacrimi pe ziua de azi. Îi rosti ceva mai calm trecandu-si degetele mari sub ochii fetei pentru a îndepărta umiditatea formata din cauza lacrimilor. Trebuie sa te știu în siguranță. Îi șopti plasandu-i un sărut lung și apăsat pe frunte, ca mai apoi fugând de langa ea, insa Angell îl urmă.

Deschise ușa, dând de toată gașca furioasă, insa ii ocoli in ciuda tuturor urletelor adresate lui cu fata pe urmele sale care pica pe scări din cauza faptului că era o împiedicată înnăscută. Adam își continuă drumul apucând cheile mașinii lui de pe blatul din bucătărie, ieșind pe ușa din față care ducea către parcare.

Odată ajuns, băgă cheile in contact și porni mașina, insa nu înainte de a arunca o ultimă privire către fata visurilor lui care stătea în pragul ușii principale plângând în continuare.

_________

Nu știa cât trecuse. Probabil o oră, sau poate doua. Însă ea stătea în continuare sub pătura voluminoasă plângând în tăcere.

Toată lumea era prezentă în camera în care se afla afla ea, pentru a încerca să o facă să înțeleagă că plecarea lui Adam este un lucru bun pentru ea.

- Puișor, te rog. Fac orice. Dansez din buric, sau fac twerk, orice vrei tu, dar te rog ! Ieși de acolo și nu mai plânge ! Îi spuse Jay exasperat.

- Taci idiotule. Nu înțelegi că fata suferă ? Îi spuse sora lui dandu-i o palmă zdravănă peste cap.

Însă, Angell doar suspina încercând să-și stăpânească lacrimile. Zadarnic. Se simțea mai prost decât s-a simțit când era cat pe ce sa fie violata. I-ar fi iertat fiecare greșeală și minciună. Voia doar sa se întoarcă. Nici macar nu stia ce avea de gând. Odată și odată aveau să se întâlnească la colegiu, pentru că era ultimul său an de facultate. Nu avea cum să renunțe atunci. Sau poate că da?

- Scumpo, ai nevoie de ceva ? Întrebă grijulie Isabelle mângâind-o pe spate prin pătură.

- De el. Spuse tragandu-si nasul.

- Angell, e ora două jumătate dimineața. Trebuie să mănânci ceva. Sau măcar sa bei apă. Încerca Nikki sa o facă să iasă de sub pătura ca sa se calmeze.

Doua dimineața ? Cât trecuse de când Angell stătea și suferea mai rău ca niciodată ? Adam plecase după-amiază, iar atunci deja era trecut de miezul nopții. Dacă așa avea să fie viața ei de atunci în colo, prietenele ei nici nu își puteau imagina ce se vor face cu ea.

- Mă întorc imediat. Se scuză Kyle când auzi tonul apelului său.

Ieși pe ușă ca un fulger, răspunzând imediat la telefon, insa nimic nu putea fi auzit de cei care inca se aflau în camera.

După câteva minute, intra înapoi stresat, respirând greoi, încercând să pară cat mai calm posibil.

- Adam a fost luat de poliție. Decise intr-un final să deschidă gura.

Angell dădu instant pătura de pe ea ridicându-se in șezut făcând ochii mari.

- Adam al meu ? Șopti tremurat.