His Obsession - I. Smith's first love

Capitolul 1

  
- Isabelle, da-ti jos picioarele de pe bord !

Ii răsună glasul  in toată tăcerea care se așternuse in mașină. Angell nu știa ce stări de spirit să aibă. In curând avea să calce pentru prima dată în academia la care visa de când era un copil, alaturi de prietena sa Isabelle, care, deși o enerva, îi făcea viața mai frumoasă pe zi ce trece prin nebunia sa. Deși lumea le spunea destul de des că ele nu au nimic în comun, Angell și Isabelle nu luau în seamă toate cuvintele ce le auzeau în stânga și în dreapta, dar, chiar era adevărat.

Angell este o fata, cuminte căruia i se spune că este o fata norocoasa căci a fost înzestrata cu asemenea nume divin. Liniștită și visătoare, ea crede că orice persoană poate ajunge la scopurile la care visează, prin munca. De aceea ea a luptat să ajungă unde și-a propus, și să-și împlinească visul din copilărie.

Cat despre Isabelle printr-un singur cuvânt descriptiv, este îndrăzneață. Nu are frica de nimeni si de nimic, iar scopul ei în viata este de a-i fie bine doar ei. Singurul lucru pe care cele două prietene le au în comun este pasiunea pentru muzica și teatru.

Diferențele dintre cele două prietene foarte bune sunt uriașe, dar nimeni și nimic nu o sa le poată despărți vreodată, iar ele știu asta. Știu că sunt diferite, și din punctul lor de vedere asta le face sa fie atât de unite una de cealaltă.

- Oh, haide Angell, mergem de patru ore în mașina asta ! Mor de cald !  Încarcă fata sa își ia apărarea prin scuza că afară este vară, iar căldura este insuportabila.

- Știu asta Isa, dar eu conduc, așa că te rog, nu te mai plânge.

Angell mereu folosește un ton calm, așa ca ea. Nu a fost și nu este obișnuită cu strigate. Crescută într-o familie care i-a dat o educație adecvată, alaturi de o mama iubitoare și o sora mai mica pentru care și-ar da viața, Angell nu ar vrea să își dezamăgească familia...sau cel puțin, ce-a mai rămas din ea.

- Tu îți vine să crezi că o sa stam într-un campus ? O distrage iar Isa, pe Angell, punând mereu întrebări și fiind entuziasmata de următorii patru ani pe care cele două bune prietene aveau să le petreacă împreună, urmandu-si visul. 

- Da Isabelle, îmi dau seama. Și pentru faptul că eu am condus tot drumul, eu îmi voi alege prima spațiul personal.

- Iar incepi cu prostiile ? Angell, te înțeleg că nu vrei sa dezamăgești pe nimeni ! Dar, te rog ! Ieși puțin din zona ta de confort. Nu mai suntem nici în generală, nici in liceu. Suntem libere...

Angell știa că prietena sa are dreptate, dar nu avea cum sa pretindă că este o persoană care este exact opusul ei, cum ar fii Isabelle.

Liniștea dintre cele două, insuportabila pentru Isabelle, este întreruptă de vocea lui Angell, tremurată din cauza emoțiilor, spunandu-i prietenei sale că, au ajuns în campus. Deși era începutul lui August, cele două fete erau prea nerăbdare pentru a mai aștepta încă o luna despărțitoare care duce spre visul lor.

- Angell, stai calma ! Încearcă prietena sa sa o încurajeze, dar toate cuvintele erau în zadar. Emoțiile copleșitoare și golul din stomac nu dispăreau din-nauntrul ei, făcând-o, in unele momente sa regrete că a plecat de acasă.

Deși cu multe semne de întrebare, Angell a urcat pe scările campusului, ajungând la camera lor, camera treisprezece.

In timp ce Angell era emoționantă, Isabelle, ca de obicei, parea băgată în priză, și era atât de nerăbdătoare caci simțea că nu ar mai vrea sa plece din acel campus universitar niciodată. Plina de curaj, Isabelle a apăsat încrezătoare pe clanța de fier, deschizând larg ușa. 

- Ala-i patul meu ! Striga Angell arucandu-se obosita în el.

Deși, toată lumea o crede o fata închisa în ea, Angell nu e așa tot timpul. E doar o fata normal. Nu e nici acel tip de persoană care nu iese din casă niciodată, dar nici o destrăbălată pe care o găsești în orice club in fiecare seara. Este calma, dar câteodată " o mica bestiuță" , așa cum obișnuia să îi spună mama sa.

- Angell, asta e prima noastră zii aici ! Ii spune Isabelle entuziasmata cu zâmbetul pe buze. Și, cum de abia am ajuns, și e prima noastră seara...in seara asta, macar in seara asta, petrecem ? Te rog Angell.

- Unde ? Când ? Și la ce ora ?

- In fiecare sâmbătă seara, se tine o petrecere, la un club din apropiere. Spune cu jumatate de gură, știind că prietena ei nu ar accepta așa ceva niciodată.

Dar, brusc, un gând îi trecuse lui Angell prin cap. Isabelle avea dreptate ! Trebuia să își iasă din zona sa din confort, macar pentru o singura seara.

- S-a făcut Isa !

- Dar, da Angell știu că nu e bine sa mergem în cluburi ca putem parea niste destrăbălate si iti promit că nu o sa beau deloc, doar o noaptea sa.....

- Isabelle, am spus da !

- A fost mai ușor decât credeam ! Spune Isa fericita, dar totodată mirată de faptul că ea, prietena ei, Angell a fost de acord cu un club.

În următoarele ore,  cele două fete, au stat sa despacheteze, iar timpul a trecut ca prin minune, facandu-se seara, începând sa se pregătească pentru seara ce urma să o petreacă.

Fiind ambele fete gata, au plecat ca doua dive îndreptandu-se către acel club de care menționase Isabelle.

Muzica, mirosul de alcool și fumul din aer areau cam exagerate din punctul lui Angell de vedere. Pierzand-o pe prietena sa din vizor, Angell se îndreaptă singura și pierduta către o canapea roșie, mai retrasă. Exact ceea ce îi trebuia ei.

Stând acolo de ore, Angell mai simte o prezenta in jurul ei. Se uita în stânga, nimeni, se uita in dreapta, și o silueta mare stătea în fața ei.

- E liber ? Întreabă băiatul din fața ei cu zâmbetul pe buze. Chiar daca nu ii inspira prea multa încredere, nu părea a fi beat, așa că, cu o mișcare nesigură din cap ii face semn că da.

Băiatul cu părul albicios și cu ochii albaștri se așează lângă ea, holbandu-se la ea. Brusc o stare de frica o cuprinse.

- Eu sunt Adam ! Ii spuse într-un sfârșit, tot cu acel zâmbește de cuceritor pe față.

Angell tot se uita la el cu o oarecare urma de frica și de nesiguranță.

- Uite știu că e ciudat ca un băiat sa vina la tine așa din senin și brusc să te bage in seama, dar, sincer, nu mă înțeleg cu nimeni de aici. Prietenul meu m-a târât până aici și m-a lăsat singur, și nu am cu cine sta, și te-am văzut pe tine, iar apoi m-am gândit că te afli în aceeași situație ca mine.

Băiatul avea cea mai mare dreptate. Angell a vrut doar sa ii facă pe plac prietenei sale.

- In cazul asta, eu sunt Angell. Spune și îi dau mana unul cu celălalt.

In timp ce Angell avea mâinile fierbinți ca o soba Iarna, Adam era mai rece ca un ghețar din Antarctica.

Își zambira unul ceilulalt preț de câteva minute, apoi Angell își roti privirea în altă parte, văzând-o pe Isabelle, miscandu-se prea indecent pe lângă corpul unui bărbat.

- Oh nu ! Isa ! Spuse fata, crezând că s-a auzit numai ea, dar, nu era așa. Uite, scuze că te las, dar ar cam trebui să plec. E deja târziu.

- Bine atunci, te conduc ! Ii spune politicos, Adam.

Se ridicară amândoi de pe mica canapea și caută ieșirea, căci, prin toată mulțimea de oameni amestecata cu fumul țigărilor deranjant, de abia puteai zări ceva. Când Adam zări ieșirea, o apuca delicat pe Angell de mână, stârnind multi fiori în corpul acesteia. Contactul rece al mâinilor acestuia cu căldura din corpul ei era unul dintre motivele fiorilor ce se dezlănțuie în corpul ei. O fi acesta singurul motiv ?