Pe jumătate demon

Mori tu , mor si eu !

Teo-Vreun semn?

Eu-Doar o lacrima....

După 8 luni

Au trecut 8 luni... 8 luni de când nu i-am mai simțit buzele calde, 8 luni de când nu i-am mai văzut acei ochi albaștri... 8 luni de când nu i-am mai văzut zâmbetul... In tot acest timp , singurele semne primite au fost câteva lacrimi și mai mișca din deget. Liceul a început , ba chiar , e aproape pe sfârșite...

E vineri , iar eu nu am ieșit din camera mea deloc... Doar pentru a merge la liceu. Maria îmi aduce mâncate și apă , iar baia? Am baie in camera... Deeci...

Maria-Eu zic că ar fi timpul să ieși puțin...

Eu-Nu pot..

Maria-Sigur că poți... Azi ieșim în parc , dacă nu, te las fara tampoane.

Eu-Okkkk...

Spun și Mariei ii sună telefonul.

Maria-Da. Da, eu sunt. A făcut ce?! Imediat.

Spune și închide telefonul.

Maria-Imbraca-te și hai la spital.

Spune și iese din camera. Îmi iau haine la nimereala și mă aranjez puțin la baie. Cobor , unde mă aștepta Maria.

Maria-Mergem pe jos.

Eu-Ooooo,nu!

Spun desfacandu-mi aripile și luandu-mi zborul prin usita făcută de tatăl, pentru noi, că să zburam. O aud pe aceasta cum striga la mine, dar nu o bag in seama . In scurt timp ajung la spital. Întru și alerg spre salonul lui, unde văd că sunt scoase aparatele .

Eu-De ce nu mi-ai zis că îl vor deconecta?

Maria-Nu te voiam într-o stare mai rea...

Întru în fugă în salon și îl văd...

Eu-Iubirea mea!!! Ce am făcut ? Iarta-ma! Totul e din cauza MEAAAA! Te iubesc !

Spun și o lacrima îmi cade pe buzele lui.

Din perspectiva lui Alex

Mă trezesc intr-o pădure, unde ciripitul pasarelelor umplea liniștea , iar soarele puternic te umple cu energie pozitivă. Îmi îndrept privirea spre hainele mele și sunt îmbrăcat în alb. Mă uit cu atenție în jur, unde văd o femeie îmbrăcată într-o rochie alba.
In scurt timp realizez că e mama și fug spre ea, apoi o îmbrățișez.

Eu-Mama, unde suntem?

Mama-Suntem la granița dintre viață și moarte. Tu trebuie sa decizi daca sa ramai pe Pamant , alaturi de prietenii tai și de Evelin , sau sa ramai cu mine.

Eu-Vin cu tine! M-am saturat!

Mama-Bine, dar vreau ca mai întâi să vezi asta.

Spune și îmi apare în fata i imagine cu Evelin , care plângea.

Ev-Iubirea mea!!! Ce am făcut ? Iarta-ma! Totul e din cauza MEAAAA! Te iubesc ! E ultima rata șansă. Singurul aparat la care mai ești conectat , îți tine inima în viața..te rog!

Spune ea și simt cum ceva mă gâdilă pe buze.

Eu-Nu! M-am răzgândit! Mă întorc acolo!

Mama-Ai făcut o alegere înțeleapta ! Apropo, că de obicei , poți veni să ne vizitezi oricând. Dar dacă alegeai sa vii, nu te mai puteai întoarce pe Pamant.

Spune aceasta, iar o Lumina alba mă orbește.

Din perspectiva lui Evelin

Doctorul vine și vrea să îl deconecteze, insa eu îl opresc.