I.

268 14 4
                                    

"Dacă nu-mi iei un suvenir îți promit pun pe plâns."
"Să te filmezi."
E frig și complet inconfortabil în avion. La cererea stuardezei își închide telefonul și pornește muzica din mp4-ul pe care-l cară  întodeauna cu ea. Modă veche sau nu, e mai puțin important acest lucru.
Yankie ft. Tablo ft. Zion T. - Sold Out. Are să fie o zi bună.
LA deci. O să ajungă acolo în cateva ore. După aproape patru ani trăiți în Coreea de Sud, LA urmează să fie o totală schimbare de mediu. Nu știe dacă subita mâncărime a pielii e dovada că simte ceva sau dacă se gândește prea mult la asta întocmai pentru că ar trebui să simtă ceva. În Coreea lucrurile chiar stăteau mereu altfel. Coreea a reprezentat prima fisură în normalitatea modestă prin care trece.
Trei locuri mai încolo de ea se află Min Yoongi ce-și aranjează agitat perna de gât. S-a săturat să nu-și găsească niciun fel de poziție pe scaun. Până la urmă renunță la strădania lui și-și pornește la rândul său muzica. Cine știe ce piesă de-a lui Kanye West ascultă și el.
Abigail încercă să adoarmă în ciuda atmosferei grele. Îi este cu adevarat tipic să se culce, însă de data asta e doar o altă formă de apărare. Nu vrea să se gândească cu adevărat la ce lucruri pot să i se întâmple în LA, nu, nu are în plan. Totul trebuie să reprezinte o vacanță revigorantă și bine meritată, nu doar un alt motiv pentru muncă și stări de greață.
Și ce bine ar fi fost dacă aceasta era însoțită de Ryu, nu de Min Yoongi. Ah, ar fi fost cu adevărat o vacanță pe cinste, dar nu totul are mereu să se întample după bunul plac.
Până la urmă, adorme răpusă de oboseala gândurilor. Pe parcursul zborului a avut parte de o serie de fâțâieli și de sute de piese ce-i alcătuiesc rutina. Până când, după un lung timp, avionul aterizează în LA luându-i spre surprindere pe călători. Parcă nu se mai termina zborul ăsta!
Din avion până în mașină apar o grămadă de blocaje și cozi interminabile, dar pe Abigail o doare în gât și asta e cu adevărat problema. Yoongi stă mereu în stânga ei și-și scărpină ceafa din când în când în timp ce privește obsedant aspectul Americii prin orice geam pe care-l găsește la îndemână. Doar n-o să se uite la ea.
Nici ea nu se uită la el, dar spre deosebire de acesta, nici nu se chinuie să-l evite. Pur și simplu îl ignoră natural.
După lupte seculare de aproximativ trei ore au ajuns în cele din urmă la hotel. Acum amândoi s-au trezit din amorțeala specifică.
- Apartamentul 289, mormăie recepționista cu aceeași tonalitate falsă pe care o folosi în discuția cu clientul de dinaintea lor.
Yoongi ia cu repezeală cartela și fără să anunțe, înaintează spre lift. Evident, Abigail n-are decât să-l urmeze moleșită.
Cu aceeași moleșală se aruncă și pe patul său, Yoongi dându-se dispărut. Mai mult ca sigur era în camera lui, lenevind ca un trântor.

Simetrici.

Se forțează să-și apuce telefonul și s-o sune pe Ryu.
- Am ajuns.
- Oooo, și cum este America? întreabă cu entuziasm.
- Nu știu. Sunt prea somnoroasă ca să-i acord atenție. Momentan stau în pat.
- Înțeleg. Min Yoongi cum este?
- Nu știu nici asta, continuă plictisită, nu am vorbit cu el până acum.
- De ce mă așteptam la asta?
Ar surâde la întrebarea prietenei sale dacă n-ar fi atât de obosită. Dupa alte câteva cuvinte spuse din simpla nevoie de a conversa, Ryu îi reamintește de suvenirul mult dorit și-și termină discuția.
E total copleșită de aerul din jurul ei, atât de diferit de cel asiatic cu care era deja obișnuită. O cam doare capul și gâtul continuă s-o deranjeze, puțin, dar se resimte bine. Camera e mult prea mica pentru ea și pentru oboseala ei.
După a doua oră de nemișcare, se hotărăște să-și așeze hainele în dulap.
În cotrobăiala ei, reușește să dea de pliantul pentru care nu și-a găsit destul interes încât să-l citească.

"Școala de producție și compoziție muzicală SAE din LA"

Așa-i, de asta se află aici, să producă muzică mai bună. O să scrie cu mai multă plăcere pentru Outsider. O să fie mult mai satisfacută de munca sa, de asta a acceptat oferta.

Așază pliantul pe masă și-și vede de restul lucrurilor.

Oare cum au să se descurce Ryu si Yuna fără ea?

Scutură din cap în speranța să poată scăpa de acest gând.
Zis și facut, pentru că o lovește o foame teribilă. Nu a mâncat de....o zi? Mai mult de o zi? Nu mai știe nici ea.

Cu câtă osteneală s-a ridicat! Mai să cadă înapoi pe jos.

Deschide ușa doar ca să fie întampinată de  Min Yoongi, ce se afla și el în dreptul camerei sale. Se privesc neștiutori, fără a schița vreo expresie prietenoasă sau măcar dezgustată. Abigail dădu din umeri ca mai apoi să facă un pas înainte și să se oprească.

- Auzi, noi ce mâncăm?

La auzul întrebarii, Yoongi dădu și el din umeri cu aceeași plictiseală de om obosit.

- Hai la MC.

Astfel, Abigail sfârșește să fie urmărită de un tip împopoțonat cu o duzină de accesorii de soiul ochelarilor de soare menite să-i ascundă prețioasa față cunoscută. A zâmbit juvial știind că ea nu are de ce să facă asta. Până la urmă, Yoongi e mult mai cunoscut printre oameni decât ea.

- Ce vrei să mănânci? îl întreabă fără pic de grijă.
- Doi hamburgeri și o porție mare de cartofi. Și o Cola.
- Perfect, și eu la fel.

Normal că ea o să comande. Sunt în America iar Yoongi arată de parcă a ieșit dintr-un film de acțiune, fiind antagonistul malefic. De fapt, probabil nu e ceva atât de neobișnuit pentru America.
Acum, amândoi se întorc într-un final la hotel. Ea soarbe liniștită din sucul ei. Lui îi sunt îngreunate toate mișcările de masca neagră de la gură.
Dar așa avea să fie.

- O să fie bine mâine la cursuri, spuse el privind-o.
- Probabil că o să fie. N-am de unde să știu, îi răspunde cu un nivel ieșit din comun de sinceritate.

Ajunși la apartament, cei doi se descălță și se îndreaptă spre camerele lor, fiecare cu câte o pungă de mancare de la mc.
Se privesc pentru o ultimă oară, gândindu-se că au să trăiască împreună, obligați de soartă, pentru urmatoarele trei luni. Cu acest gând în minte, se despart.

Nu și-au spus nimic în plus.

one shot of whiskeyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum