one shot of whiskey

VII.

-Adică vrei să-mi spui că tu ai ieșit cu Namjoon la film și la bibliotecă, nu o dată, ci de trei ori și nu in LA ci în nenorocitul de Seoul și nu v-a spus nimeni nimic și eu am ieșit o singură dată cu șobolanul ăsta la piață pentru că am ramas fără blestematele ălea de ouă și deja lumea crede că sunt logodită cu el?!

-Yup, cam așa ceva.

Dupa ce trântise cu putere ușa cemerei și-i trase și un șut care mai mult îi provocase ei durere, Abigail se aruncă pe pat și o sună pe Ryu pentru a-i da raportul. Nu o surprinse cu adevărat s-o audă și pe Yuna , ce-și pierdea timpul alături de colega sa.
Abigail le explică amplu întreaga întâmplare, cele doua asiatice începând să se amuze îngrozitor când ajunse la partea în care îl făcuse "un cur". După o altă adunatură de replici specifice precum "Dar știi, o să fie okay nu e vina ta" fetele au ajuns să râdă și să glumească pe seama întâmplării mai mult. De asta le și sună. Știa că ăsta avea să le fie efectul.

-Eu am ieșit cu Hobi să ne luăm haine, spuse Yuna cu un ton calm. Tipul are gusturi bune.

-Coreea este mult prea calmă, jur!

-Oricum Abi, o să vorbim noi și cu Bang PD-nim deși Namjoon mi-a zis că o să-l abordeze el primul, o asigură Ryu.

-Dar încearcă sa vorbești și tu cu Yoongi, poate plânge acum într-un colț sau ceva.

Of Yuna, iar ai adus o glumiță.

-Da, mă rog, o să mă fac în continuare că sunt supărată.

-Așa te vreau! strigaseră fetele în cor.

Se găsise iar singură în camera ei. Nu realizase că pierduse o oră si jumătate vorbind cu prietenele ei și totodată colegele de trupă.
Bun, liniștită este, clar uitase de toți nervii aceia întrucât nici măcar nu-i poartă pică lui Yoongi. Și atunci de ce se simțea așa...greșit? Probabil însuși gândul că nu era supărată o deranja. Cu toate că adevărata victimă era Min Yoongi, nu avea să-și lase garda jos. Ca să se odihnească pe deplin, își conectă boxa portabilă la laptop și porni muzica.

Air- J.S. Bach.

Se lasă să cadă pe pat și-și închise ochii. Aștepta.
Telefonul i se aprinse parcă trezit din morți.

"Yoongi:

De la tine se aude Bach?"

Pufni forțat apoi își aruncă telefonul pe pat. "Doar nu crede că am să-i răspund, nu?"

In cealaltă cameră, Yoongi stătea pe pat și-și privea ecranul întrebător.

"Abi:

Da."

Ummm....parcă erai depresivă nu bipolară.

Mă rog, Yoongi nu se gândi la asta, din fericire. De fapt, mai bine s-ar fi gândit la asta decât la chinul mental la care se supuse singur.

"Și acum ce?". Știa prea bine că el era cel care ar fi trebuit să facă prima mișcare pentru că el era vinovatul principal al situației. Era o victimă căreia i s-a luat statutul de victimă. Trebuia să-și ceară scuze.
Trebuia.
Așa că, într-un sfert de oră, Yoongi era în fața ușii camerei în care stătea fata alături de o farfurie cu sandwich-uri. Se scărpina în cap cu degetul arătător gândindu-se la ce avea să se întâmple. Bach îl deruta și mai mult, parcă era prima dată când muzica clasică nu intra în armonie cu situația.
Bătu în ușă.