XXI.

20 4 21
                                    

-Dar cum e posibil să nu-ți fi plăcut piesa?

-Iar începe!

Era următoarea zi și Yoongi tot nu înțelegea cum era posibil să primească un dislike la capodopera lui.

Știa că mai erau în jur de 300000 de oameni care i-au dat dislike, însă îi considera doar niște hateri expirați care nu aveau ce face.

Până la urmă ce este un star fără hateri?

Dar cu Abigail nu putea înțelege.

Erau colegi, lucrau la aceeași companie, era vorba de o piesă RAP, pentru un MIXTAPE, nu de o piesă kpop comercială.

-Nu-ți place MV-ul?

-Yoongi treci peste!

-Deci este MV-ul! Dar Abigail, ai idee cât de complicat a să fost să ajung în locul ăla?

-Nu.

-Atunci ce nu îți place?! întrebase el lungind ultimul cuvânt spre frustrare.

-Yoongi doar treci peste.

-Uff....

Își lasă capul pe spate pe canapea. Abigail schimba canalele alandala.

Rămăsese pe un un post unde arata cum se gătesc fructele de mare.

-Știu care e treaba!

-Serios, nu ai în plan să te lași?

-Nu, nu, mai ales că m-am și prins acum!

-Uimește-mă.

Se întoarse spre ea iar Abigail doar îi oferi mai multă atenție.

-Deci tu....mă plăci de mult timp și mi-ai dat dislike că să nu pari atât de ușor de bănuit.

O pufnise râsul.

-Știam eu! Și ai pregătit totul, nu? M-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine în mod special, ah, jmecheră tu Abigail, nu mă așteptam.

-Oh, wow, cum de te-ai prins?

-Sunt un geniu.

-Așa este. Ups, cred că m-am așezat pe paltonul tău, Sherlock.

Se strâmbă apoi își lasă capul înapoi pe canapea. Nu avea să scoată nimic de la ea.

-Yoongi?

-M-am lăsat, dislike-ul tău rămâne al 8-lea mister al universului.

-Nu-i asta.

-Atunci?

Își ridică un picior pe canapea lăsându-l pe celălalt să cadă departe de el, stând într-una dintre cele mai masculine și delăsătoare pozițîi în care se putea așeza. Abigail nici nu se uita la el, adevărul era că și ea obișnuia să se așeze în poziții care mai de care mai puțin feminine.  Yoongi își odihnea mâna pe piept, ținându-și ochii închiși.

-Când ți-ai dat seama că îți place de mine?

Se strâmbă puțin, Abigail acordându-i atenție, „boticul"  ce i se formase arătând adorabil. În alte circumstanțe, ar fi crezut că arată pueril și l-ar fi ignorat. Maimuțoiul.

„Hmm" murmură el apoi ca să-și concluzioneze gândirea profundă.

-Mi-ai atras atenția destul de devreme, nu am o imagine concretă pentru că nici mie nu-mi erau clare sentimentele față de tine. Sigur pe mine am ajuns în seara în care am produs acea piesă împreună. Da, în seara aceea eram convins că m-am îndrăgostit.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 17, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

one shot of whiskeyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum