one shot of whiskey

XX.

Se trezi singură iar asta aproape o umpluse cu amărăciune. Era învelită cu pătura albă ce mirosea precum parfumul lui.
O strânse în brațe și-și închise ochii iar.
Arăta atât de mică în comparație cu patul pe care se odihnea.
Chiar îi era în plus lipsa lui. De ce nu umple spațiul atunci când trebuie să o facă?
Din baie cădeau zgomotoase picături de apă. 
Când realiză că Yoongi făcea duș în camera de alături, se ridică buimacă și o zbughi înapoi în camera ei. 
Ce se întâmplase aseară?
Nimic extravagant, doar treburi de cuplu ce-o agitau pe Abigail mai tare decât un cutremur. Și nici măcar nu fusese sub influența alcoolului întrucât li se terminase whiskey-ul, iar.
Ieri se întâmplară multe și nici măcar nu avea dubii în legătură cu realitatea din spatele lor, ba chiar era bucuroasă că lucruile au decurs exact așa. Era mulțumită că dintre toți, era cu Yoongi în asta.
Totuși, tot avea să facă pe sfioasa, doar e vorba de gravitatea unor aspecte palpabile. 
 
Își privi palmele amintindu-și de cât de mari erau ale lui și de cum se simțea protejată când le ținea cu grijă pe ale sale. Își masă buricele degetelor încercând să readucă înapoi momentul, acea atingere nouă și caldă. 
 
Își uitase telefonul la el în cameră.
 
Yoongi observă că Abigail lipsea. Se regăsi zâmbind dulceag la amintirea cu ea. Pentru el orice atenție era o mângâiere, orice atingere era o bucată de fericire atât timp cât veneau de la ea. Dar nu i-ar fi arătat niciodatata cât de intens simte lucruile. Ar fi devenit inconfortabil pentru ea.
 
Și totuși când avea să o atingă și să știe că nu își asumă niciun risc?
 
Își mânji fața cu cremă apoi începuse să se bărbierească, lăsând ușa de la baie deschisă, simțindu-se de-a dreptul un bărbat matur printr-o simplă acțiune masculină.
 
În timp ce lama îi tăia firele aproape infime de păr de pe față, Abigail intră în cameră fiind perfect sigură că nu avea să găsească un Yoongi gol-pușcă.
 
Și nu a găsit, Doamne ajută, însă nici priveliștea actuală nu era ajutătoare.
 
Se uită la el stânjeniță neștiind ce să zică. Spera să-și ia telefonul rapid și s-o tulească, dar nu, trebuia să facă el ceva.
 
-Neața, spuse Yoongi făcându-i cu mâna.
 
Spuma-i stătea pe față, amintindu-i lui Abigail de acele bărbi ieftine de Crăciun. 
 
-Neața, îi înapoia ea salutul.
-Cum ai dormit?
-Bine. Tu?
-Bine.
 
Zici că erau obligați să țină un dialog scurt, ca la puținele orele de engleză la care a fost atentă în liceu, pentru că adormea la ele.
Yoongi stătea cu lama de ras în mână, privind doar la fată. 
 
-Eu o să iau asta acum și, uhm, ne auzim după ce-ți termini treaba. Fac și eu un duș. Da..
-În regulă, răspunse el întorcându-se cu fața înapoi spre oglinda din baie.
-Bun, înșfăcă ea telefonul și plecă închizând ușa încet.
 
Yoongi râse gândindu-se la posibilele ei gânduri.
 
În duș, ea își atingea propria bărbie imaginându-și cum ar fi fost dacă era bărbat și avea o barbă de ras. 
O înăbușea temperatura ridicată a apei aproape fiartă făcând-o să-și aducă aminte de diverse noi experiențe. 
În acea seară o ținuse aproape de el de parcă ar fi fost ultima dată când avea s-o țină.
 
Și de fapt era doar un început, doar o primă acceptare oficială.
 
După alte câteva minute era ieșită din duș, îmbrăcată. I se uscă și părul întors la blondul decolorat, astfel se întoarse în sufragerie, găsindu-l și pe Yoongi acolo profitând de timp. Stătea pe canapea în poziția specifică, având capul lăsat pe spate și ochii închiși. O mână i se odihnea pe abdomen iar alta atârna pe lângă corp, stând fără vlagă sau forță pe pat. 
Ar fi putut să jure că Yoongi doarme dacă nu i-ar fi vorbit.
 
-Îmi e foame, spuse el simplu.
-Și mie, răspunse ea, uitând să se deplaseze mai departe de televizor. 
-Hai să facem o prăjitură.
-Ce-ai pățit?
 
Aproape că zâmbise.
 
-Nimic, doar că am vrut să mănânc ceva și nu mai avem mai nimic în frigider. Însă avem ingrediente cât pentru o prăjitură. Și acum că m-am gândit la ea atât de mult, mi s-a făcut și poftă.
-De ce nu comandăm mâncare?
 
Yoongi nu îi răspunde. Rămăsese tăcut și nemișcat, parcă așteptând ceva de la ea.
 
Așa-i, voia să facă prăjitură alături de ea, ar fi fost prea scurt și simplu să dea comandă de mâncare nesănătoasă de la un restaurant oarecare.
 
-Fie, hai în bucătărie.
 
Imediat se ridică și o urmă ascunzându-și voioșia.
 
Fiecare își vedea de treabă și de șorțul lui. Yoongi lucra la blatul prăjiturii de zor, Abigail făcea frișcă și în paralel glazură. 
Cine îi vedea spunea că sunt la Master Chef și că Yoongi este întradevăr cea mai competitivă persoană.
Prelua cu repeziciune orice încerca Abigail să inițieze, lucru ce o confuză pe ea.
Fie era de-a dreptul tipul de bărbat umflat în pene ce trebuie să facă pe cocoșul în fața oricui, fie nu avea îndeajuns de multă încredere în  ea.
Era o bătaie de cap acest soi de gând.
 
-Dă-mi  tava cu blatul s-o bag la cuptor.
-O iau eu.
-Yoongi, de ce nu mă lași pe mine? Cred că pot să bag o tavă la cuptor.