one shot of whiskey

IX.

-După atâția ani de muncă în care am învățat că "graba strică treaba" am ajuns să primesc o temă cu titlul "Producerea unei piese într-o zi"? Asta este bătaie de joc.
-Dacă te ajută cu ceva, eu mereu învățam cu o zi înainte de pregătirile pentru medicină...sau de examene...sau de sesiuni. Mă rog, ai dreptate, asta e lipsă de respect.

Femeia de lângă ei apăsa nefiresc de tare pe unul din butoanele liftului. Abigail strâmbă un rânjet gândindu-se la modul dubios în care arătau ea și Yoongi pe lângă doamnă. Dânsa era îmbrăcată de la cine știe ce firmă consacrată, arătând exact ca o femeie de afaceri demnă de banii și poziția ei. Și ei erau îmbrăcați de firmă, doar că zici că își asorteaseră hainele de parcă erau angajați pe post de fotografi pe plajă sau vânzători de alune pe stadion. Și pe lângă asta, mai și zbierau cuvinte înfundate în coreeană.
După ce aproape săriseră din lift dezgustați de tot și toate, se găsiră demoralizați în fața ușii apartamentului.

-Ah, la naiba, sunt complet lipsit de inspirație, subliniă Yoongi scotocindu-se prin buzunare după cartelă.
-Știi ce este perfect plină?
-Ce? se opri din săpat și o privi curios.
-Vezica mea. Deschide în durerea mea nenorocita aia de ușă.
-Nu găsesc cartela! se ambală și mai rău.
-Dacă nu o gasești în 30 de secunde mă duc la vecini și imi fac nevoile.

În 15 secunde numărate de Abigail, Yoongi găsise cartela ca mai apoi să o azvârle pe canapea. Abigail o zbughi la baie. Parcă deja auzea piesa "Rivers flows in you" jucându-i feste.
Cât se scăpă ea de povară, Yoongi pregătise două boluri de lapte cu cereale.

Acum stăteau debusolați în bucătărie, privind absenți la castroanele lor cu mâncare. Fiecare era bântuit de posibile beat-uri, versuri și idei ce ar putea forma un unitar de calitate.
-Dă-mi și mie lingura aia te rog, îl rugase Abigail.
-E fix lângă tine, ia-o tu.
-Dă-mi-o.
-Ia-o tu.
-Dă-mi-o, începu-se Abigail să o rappăiască.
-Ia-o tu, continuă Yoongi prinzând același ritm.

În curând, Abigail începuse să bată în castron cu lingurița de cafea pe care o avea lângă ea în timp ce Yoongi bătea ca un animal în masă, în armonie cu fata. Continuau să repete zicalele filosofice "Dă-mi-o" respectiv "Ia-o tu" pe diverse tonalități până când:

-Nu sună chiar atât de bine beat-ul ăsta, spuse Abigail lăsând subit lingura pe masă.
-Da așa e, renunță și el.

Doar ei puteau să se apuce de mâncat lapte cu cereale după ce aproape inventaseră un nou imn național al ustensilelor din inox.

-Ce ne facem? Mai avem câteva ore și din câte observ suntem pierduți.
-Eu propun să mergem fiecare în camera noastră și să mai ieșim de acolo abia când avem un beat sau măcar o idee foarte bună.
-Desigur Abigail, de parcă o să poți să te gândești tu la o compoziție muzicală a unei piese în același timp in care te gandesti ca nu mai poti sa iesi din camera. Suprapui ideile astfel o sa te gandesti cand la una cand la alta.
-Wow Yoongi, nu știam că ești admin la măcredfilosof.com! ironiza Abigail situația.
-Încăntator răspuns.
-Frate, vrei să vezi ca eu o să ies de acolo cu un beat sau cu o idee excepțională?
-Uimește-mă!

În momentul în care Abigail se întoarse în camera ei, o sună pe Ryu tipându-i un mare "Help me sister!" prin receptor. Fata îi explică pe scurt situația și cum ar avea nevoie de ea.