III.

80 10 10
                                    

În urmă cu două săptămâni, Abigail nu se afla în America.
Nici Yoongi nu se afla în America.
Amandoi cutreierau una din aripile clădirii ce-i aparținea companiei BigHit.
Mai exact, Abigail stătea încolăcită pe un scaun de birou din studio-ul binecunoscutului producător de muzică Pdogg, omorându-și nervii cu exact ce ar numii ea "o panaramă de piesă comercială a cărei existență i se datorează, din păcate."
Pdogg în schimb se juca pe telefon, în acest mod îndeplinindu-și meseria de supraveghetor al învățăcelului său.

Între timp Slow Rabbit intră subit în cameră, cărând după el o tăviță cu trei cafele de la Starbucks.
Încântarea se putea citi de pe fața fetei sătulă de plictisul inabordabil al piesei.

-Muțumesc amice, spuse Pdogg imediat după ce primește o cafea.
-Pentru nimic. Cum merge? o întreabă iepuroiul pe Abigail.
Înhăță cafeaua oferită degustând-o cu lăcomie. Ah, era sănătoasă!
-Cum să meargă? La fel ca întodeauna.
-Așa te vreau, zâmbi nonșalant către ea, arătându-i specificul deget mare.

Își dădu ochii peste cap. Orice gând de a-i mulțumi pentru cafea se risipise.

-Ați auzit veștile? întrebă Slow Rabbit.
-Ce vești? păru surprins Pdogg.
-Grasu' vrea să trimită doi producători în America la cursuri.
-Serios?
-Mhm. Așa am auzit.
-Să înțeleg că avem șanse să mergem în vacanță?
-Cam așa.
-Woow!

"Ah, frate, vreau și eu la piscină!" își spuse Abigail în cap. Cu toate acestea, expresia feței îi era neschimbată. Obosită, dezgustată, copleșită de lipsa de interes. Dar măcar avea cafea.

-Dar oricum, mai mult ca sigur o să trimită pe cineva cu mai puțină experiență, așa că Pdogg nu te bucura prea mult.
-Auzi Abi, e posibil sa ajungi in America!
-Adică mă faci indirect incompetentă? întrebă ea, pentru prima oară schițând o emoție.
-Nu. Vreau să spun că tu lucrezi aici de doi ani. Eu lucrez de 15.
-Adică ești foarte bătrân.
-Nu se poate cu tine, își lovi fruntea cu palma ascunzându-și rânjetul.
Subtil, Pdogg.
-Oricum, este cel mai plauzibil să fii printre cei doi.

Aprobă spre bucuria ei inexpresivă.
Câteva minute mai târziu o sună pe Ryu.

-Fata, ai auzit? întrebă Ryu înainte ca Abigail poată începe prima.
-Da.
-Abi e posibil să mergi în America!
-Și tu la fel.
-Eh și tu acum, eu sunt mult prea nouă în ale producției, nu am nici măcar baza completă, darămite să aprofundez în America.

Cât putea să se plângă și să se subestimeze întotdeauna fata asta.

-Hai să sperăm că mergem impreună.
-Speranța moare ultima...
-Nu o spune iar...
-Dar moare...
-Nu îți închid pentru că te cunosc.

Probabil nici n-ar fi râs în sincron dacă nu s-ar fi cunoscut.

-Îți dai seama Ryu....poate mergem în America și ne vom relaxa și noi.
-Da, așa ar fi probabil. Și am putea face atâtea poze, poate am și scrie o piesă nouă pentru Outsider....
-Și putem face poze ca să facem mișto de Yuna.
-Vai cine știe, poate ne întâlnim cu ceva vedetă pe acolo oh Domane Abi mă duc să scriu un fanfiction despre asta.
-Numai tu te-ai fi apucat să scrii un fanfiction acum, mă jur.

Au râs din nou împreună.
Dar după cum spunea Ryu, speranța moare până la urmă întrucât nimic ne este veșnic.
După o săptămână întreagă de muncă, vise și însuși speranța, Hitman Bang PD-nim a luat o decizie.
Abigail era în studio la o șuetă cu Slow Rabbit, mă rog, de fapt jucau macao când dintr-o dată telefonu-i sună cu același ton de apel, de data aceasta nemaifiind Ryu vinovată.
Era șeful ei.

-Bună Abi.
-Bună ziua, răspunse fata simplu.
-Te-am sunat în legătură cu cursul de producție, sau cum ii zice Pdogg, vacanța în America, spune pe un ton ironic.

Slow Rabbit deja se razbună pe sărmanele cărți de joc, aruncându-le pe podea, scuipând printre dinți un înfundat "Știam eu". Abi se strâmbă silențios către acesta, făcându-i în ciudă.

-Da, am auzit.
-Probabil că te așteptai și tu c-ai să mergi.
-Sincer, chiar mă așteptam.
"Și am lucrat atâta pentru el și am fost mereu aici, niciodată într-o vacanță in America..." continuă să se plângă silențios producătorul.
-Și când este plecarea? întrebă fata.
-Undeva pe săptămâna viitoare.
-Bine. Ah, dar chiar. Și cine mai vine?
"Încă mai am o șansă....". Ar fi vrut să îi spună amărâtului că nu, nu mai are nicio șansă dar aștepta răspunsul cu degetele încrucișate.
-Suga.

Finalul conversației o lăsă rece. Ryu nu avea să vină cu ea.
Închide telefonul și aruncă brusc cărțile pe față.
Putea zice oricum că a câștigat.
Slow Rabbit oftă învins iar Abigail își drese glasul în încercarea de a-l consola.

-Hai să te scot la un shot de whiskey.

one shot of whiskeyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum