Capitolul 19

236 16 3
                                    

 *mai tarziu*

Am deschis usa camerei si am scos capul sa vad daca drumul e liber. Nu am vazut nici urma de Ally sau vreunul din baieti asa ca am iesit. Am coborat scarile tiptil,iar cand am ajuns la baza,m.am strecurat sa vad daca e cineva prin bucatarie sau sufragerie,dar nu,nu era nimeni. Hmmm...Ma intreb unde e toata lumea. M.am incaltat rapid cu o pereche de Vans potocalii si am iesit din casa. In caz ca va intrebati,da,merg sa o vizitez pe mama. De ce? Pentru ca ea a fost singura care si.a adus aminte de ziua mea si clar inca ma iubeste.

  Strazile Londrei erau pline de oameni grabiti care mergeau in toate directiile.,probabil fiind in intarziere. Incercam sa am feresc din calea lor,pentru ca altfel se bagau nepasatori in mine. Abia asteptam sa o revad pe mama! Mi.era foarte dor de ea,dar sincer nu vreau sa se intoarca in libertate,pentru ca totusi!a incercat sa am omoare!! In sfarsit am ajuns in fata unei cladiri mare si galbena pe care scria:OSPICIU. Am deschis usa imensa din lemn si am intrat,indreptandu.ma spre rectie. O femeie in varsta m.a intimpinat acolo si mi.a pus cateva intrebari pe care si le.a notat in calculator.

  -Buna ziua,domnisoara! Cum va numiti?

 -Buna ziua....Alison Brennon.

 -Si pe cine cautati?

-Pe mama mea,Ella Brennon.

-Camera ei se afla la etajul 2,numarul 214.

-Multumesc.

Am asteptat rabdatoare liftul. Am asteptat si am tot asteptat,dar nu dadea semne ca ar veni. Dupa vreo 10 minute de asteptat,m.am hotarat sa merg pe scari. Cand am ajuns la al doilea etaj,simteam cum picioarele mi se inmoaie de durere pentru ca eram pe tocuri de 10 cm. M.am tot invartit pe coridoare pana am gasit camera 214. Am deschis usor usa si am privit inauntru. Mama statea pe un pat,privind in gol pe fereastra.

 -Mama...zic incet si ea se intorce robotic spre mine.

-O,Alison...Stiam ce vei veni! Vino aici,mi.ai lipsit mult! spune si isi intinde bratele pentru a ma imbratisa.

Am inaintat grabita cu lacrimi in colturile ochilor si m.am aruncat in bratele ei. Am stat asa un timp,imbratisate,eu,simtind lacrimile fierbinti revarsandu.se pe obrajii mei rosii. Mi.a scapat un suspin si mama mi.a dat drumul din imbratisare,tinandu.ma de umeri si privindu.mi fata umeda.

 -Nu...Te rog nu plange...Ma faci si pe mine! E totul ok? Cum e la orfelinat,va trateaza lumea prietenos?

-Mama...noi nu mai stam in orfelinat de ceva vreme..

-Cum adica?! intreba ea,vadit socata.

-Am fost adoptate.

-Adoptate?! De cine??

-De trupa aceea...One Direction.

-Care ti.ai facut burta asta?!!...Ia stai putin...Nu ti.a crescut burta! Alison ce se intampla aici??

-Pff..ok,mama. Uite cum sta treaba...Atunci cand am venit cu Ally si ea avea ecografiile in mana,am spus ca erau ale mele,dar defapt....erau ale ei. 

-Poftim?! Alison,pentru numele lui Dumnezeu,de ce ai facut asta!??

-Pentru ce a urmat!! Stiam ca o a.ti iesi din minti si nu vroiam ca ea sa sufere...am zis aplecandu.mi privirea,vazand piciorul mamei plin de sange. Hei! Ce ai patit la picior?!

-Nimic,nu.i treaba ta! M.am impiedicat pe scari...spune si isi ascunde piciorul in papuc.

Am auzit usa deschizandu.se si o asistenta a intrat.

-Domnisoara Brennon,timpul vizitei s.a scurs. Va rog sa va luati la revedere,aveti 5 minute!anunta aceasta pe un ton rece si iese.

-Deci,mama...Imi pare rau ca te.am mintit in legatura cu A-

-Taci,Alison! zice si simt o durere intepatoare pe obraz din cauza palmei pe care mi.o dase. Iesi afara! Sa nu ma mai vizitezi niciodata!

I.am aruncat o pirivire de gheata si i.am zis:

 -Sa putrezesti in Iad!

-Atunci o sa ne vedem acolo! striga,in timp ce eu ies si trantesc zgomotos usa de fier.

Asistenta m.a privit intrebatoare si i.am aruncat o privire gen:"vezi.ti de treaba ta,bitch!" si am urcat in lift. Acolo mai era o fata,blonda si inalta care semana prea tare cu mine. Asa ca nu m.am putut abtine:

 -Hei..Cum Te cheama?

-Pe mine?! Aliser. Iar tu esti....

-Alison....Cati ani ai?

-20. Tu?

-Hmm..Si eu. Sii...de ce esti aici?

-Mi.am vizitat mama.

Bun,deja devenea prea ciudat!

-Wow...si eu.

-Serios? Cum o cheama?

-Ella....Ella Brennon.

Aliser se intoarce socata spre mine si observ cum buza de jos incepe sa.i tremure.

-Si pe mama la fel...

Hei,muffs!! SO SORRY ca nu am mai postat,dar sunt ultimele saptamani de scoala si ma straduiesc sa.mi salvez niste medii. Whatever,scz daca e prea scurt! PWP,LY!! <3

Our Complicated Life |.A.G.|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum