Our Complicated Life |.A.G.|

Capitolul 25

Am ramas blocata,uitandu.ma inca la telefon. Inima imi batea nebuneste si nu.mi venea sa cred...Mama..mama mea...a-a-a murit...nu! asa ceva nu mi se poate intampla! Chiar daca a vrut sa ma omoare...am nevoie de ea!

-Iubito? Alison! Alison,ce ai?! Ce s.a intamplat?? aud o voce ragusita pe fundal si simt doua maini scuturandu.ma.Apoi negru.

*****

Am deschis ochii si m.am uitat in jur. Eram intinsa pe un pat de spital,imbracata intr.un halat hidos si mirositor. L.am vazut pe Harry adormit intr.un scaun,cu parul ciufulit si ochii usor umflati. Vocea aceea enervanta din telefonul meu care anunta moartea mamei mele imi suna intr.una in cap.Inca nu imi venea sa cred...ea...ea chiar s.a dus...dar,nu inteleg!! Nu era bolnava! Daca a omorato cineva??? Sau mai rau :daca s.a sinucis?!!! Nu,nu,Alison,nu poti gandi asa! Trebuie sa invat sa nu mai trag concluzii pana nu stiu exact ce s.a intamplat. O sa merg la spitalul unde se afla si o sa aflu totul. Harry s.a foit usor in scaun si capul i.a cazut intr.o parte. Un chicotit mic mi.a parasit buzele si Harry si.a indreptat spatele pe spatarul scaunului si si.a scuturat ametit capul.

-Iubito,te.ai trezit...

-H-Harry,ai plans?am intrebat uitandu.ma la ochii lui rosii si umflati.

-E-Eu...mm..da..zice si isi duce o mana la ceafa.

-Cum...De ce?

-Doctorul...mi.a spus ca..ai..murit..nu am vrut sa cred ca asa ceva e posibil! I.am rugat sa te resusciteze sau faca ceva,ORICE! Pana la urma mi.au spus ca ti.au pus inima inapoi in miscare si ca trebuie sa te odihnesti..

-Mi.au pus inima INAPOI in miscare?? Adica...s.a oprit??

-Da..ai facut un stop cardiac...adica inima ti s.a oprit. 

 FLASHBACK

perspectiva lui Harry

Priveam socat cum Alison devine alba ca o stafie si se chinuie sa respire scotand gemete puternice. Am apucat.o de brate si am scuturat.o strigandu.i numele,dar nu se misca. Dupa cateva secunde a incetat din a se zbate si corpul ei mi.a alunecat printre brate complet alb si rece. Am sarit de pe canapea si am inceput sa strig dupa ajutor pana am ajuns la telefon. Am sunat salvarea si le.am dat adresa. Apoi m.am intors rapid langa Alison,care privea cu ochii larg deschisi in gol,fata fiindu.i alba ca varul. Am simtit lacrimile siroindu.mi pe obraji in timp ce ii apasam cu putere pe piept si incercam sa ii fac respiratie gura la gura,insa nu se intampla absolut nimic. In sscurt timp ambulanta a sosit,iar eu priveam plangand cum medicii o pun pe targa si o baga in masina. Am urcat si eu inca tinand.o de mana si masina a pornit,dand drumul sirenelor. Ma rugam in sinea mea si ma uitam printre ceata formata de lacrimile care nu se mai opreau spre iubita mea care statea ca o statuie...rece. Mana parca imi inghetase intr.a ei,dar nu aveam de gand sa.i dau drumul. Simteam ca daca ii dau drumul acum la mana o voi pierde...simteam ca mana mea calda e cea care o motiveaza sa lupte cu moartea are vrea sa o traga in Rai,dar nu! Nu aveam de gand sa o las sa mi.o ia pe Alison a mea....soarele meu,lumina zilei mele....in minte mi.a aparut imaginea ei intrand cu un zambet imens pe fata in bucatarie si asezandu.se in poala mea. Un zambet mi.a aparut pe fata si am mai privit inca o data fata ei impietrita. Un asistent  a deschis usile si a tras targa afara. M.a rugat sa.i dau drumul "pacientei" dar i.am zis ca nici un patent nu ma poate dezlipi de ea intr.un moment ca asta. Doctori si asistenti mergeau grabiti in jurul targii eu chinuindu.ma sa tin pasul cu ei ca sa nu fiu nevoit sa.i au drumul la mana. Ajunsi intr.o sala mare am fost luat cu forta de doi asistenti musculosi si dus pe holul de asteptare,rugandu.ma sa raman acolo. Am vrut sa protestez si sa fug inapoi langa soarele meu,dar mi.au zis ca e spre binele ei asa ca m.am prabusit in scaun luandu.mi capul in maini.

*peste..un timp*

Un doctor a iesit din sala si a venit spre mine cu o privire rece si dura.

-Domnule Styles...am ghinionul sa va anunt ca prietene dumneavostra a mur-

-NU!!!! NU O SA TE LAS SA SPUI ASA CEVA!!!!! DU-TE!!! DISPARI!!! DU.TE SI SALVEAZ.O BOULE!!!! NU STA AICI SI TE UITA LA MINE!!!! RESUSCITEAZ.O,FA CEVA!!!!!!!! zic iesindu.mi complet din minti si urland si gesticuland ca disperatul din maini. Doctorul se indeparta cu o expresie speriata pe fata si intra in camera din care a iesit. Cativa oameni de pe holul lung se uitau ingroziti la mine,eu,fiind prea nervos ca sa stiu ce fac,le.am aratat degetul din mijloc. Daca doctorul ala nu se intoarce sa.mi spuna ca Alison e bine,ar face bine sa o mai faca.

*peste o ora-doua*

 Am privit spre doctorul care venea spre mine,de data asta cu un zambet mare pe fata.

-Domnule...Prin incercari grele si periculoase pentru inima domnisoare...am readus.o la viata.

M.am ridicat de pe scaun si l.am tras intr.o imbratisare puternica pe doctor apoi l.am pupat pe chelie,fericit. Saracul se holba la mine ca la un nebun,dar putin imi pasa. Lumina vietii mele s.a aprins din nou si de acum incolo nimic nu o sa o mai stinga!

END OF FLASHBACK!