Our Complicated Life |.A.G.|

Capitolul 27

In sfarsit am apucat sa postez. Imi pare foarte foarte rau. Probabil nici nu as fi postat daca nu as fi vazut comentariile dragute care mi.au dat motivatie. Chestia e ca nu prea mai  am idei deci va rog,va rog mult,lasati.mi comentarii cu ce ati vrea sa se intample,ce va place..ce nu. Okay? Multumesc anticipat,love you muffins!

Asistenta ii verifica pulsul si apoi imi cere ajutorul pentru a o pune pe pat. Apoi iese in fuga,lasandu.ma singur cu ea. La dracu!!!! De ce dracu a trebui sa arunc pumnii in toate partile?!! Stiam ca eram doar noi 3 in incapere atunci deci de cine incercam sa ma apar cand am fost atins??!!! Sunt un dobitoc..cel mai mare dobitoc din lume....Si unde naiba a plecat afurisita aia de asistenta??!! M.am apropiat de Alison si cand am privit.o m.am sufocat. Fata ei perfecta era vanata si umflata.

-Oh Doamne...Alison,imi pare asa de rau,tot ce fac este sa te ranesc iarta.ma...eram conștient ca nu ma aude, dar trebuia sa o spun cu voce tare. ..Asistenta intra panicata in salon urmata de alte asistente si un doctor. Am privit neajutorat cum o ridica si o scot din camera,eu ramanand impietrit in mijlocul salonului. Trebuia sa merg dupa ea,sa merg sa vad ce naibii i.am facut,sa fiu acolo pentru ea..dar mi-era asa frica sa nu o ranesc din nou incat am ramas acolo ca o piatra. 

perspectiva lui Alison

Eram constienta...auzeam totul. Scuza idioata a lui Harry,vocile medicilor si ale asistentelor roind in jurul meu,totul. Doar ca nu aveam puterea sa.mi deschid ochii sau sa ma misc. Am fost asa speriata..Pentru prima data de cand il stiu pe Harry,mi.a fost cu adevarat frica de el...Nu stiu de ce a reactionat asa,chiar nu stiu! Poate asa face la la stres..credeam ca.l cunosc,dar se pare ca oricat de mult crezi ca stii o persoana,tot nu o sa o stii vreodata in totalitate...O asistenta imi tinea mana si imi soptea ca sunt bine,dar sincer,ma durea undeva de ea.  Nu eram bine..psihic. Il iubesc pe Harry..enorm,dar cred ca avem nevoie de o pauza..Pentru prima data in ultimele minute,mi.am facut curaj si mi.am deschis ochii. In jurul meu erau asistente,doctori..dar niciun Harry. Sunt foarte confuza..Intr.un fel imi doresc al naibii de tare sa fie aici,dar in acelasi timp imi este frica de ceea ce s.ar putea intampla..Harry e ca o carte..vrei sa o termini..dar totusi nu vrei. 

-Doamna asistenta...pot pleca acasa? intreb timida.

-Ce? Vai draga,dar cum sa pleci? Nici vorba! Vizita ta in spital abia incepe...

-C-cum?

-Nu am timp de vorbaraie copila! Esti bolana,stai in spital! Ai un vizitator. spune si iese.

Ochii mei incep sa luceasca de fericire cand Alicer intra in incapare venind ingrijorata la mine.

-Alison..ce s.a intamplat?

-Harry?

-Stiam eu.. Baiatul ala o sa plateasca,o sa-

-Alicer? am intrerupt.o

-Da?

-Doar taci si imbratiseaza.ma!

Nu stiu cat timp am stat asa..dar ne.am trezit cu Harry in pragul usii,privind scena..nervos?! Tot el e nervos?!

-Ce? De ce te uiti asa? l.am intrebat brusc.

-Um..nimic..speram ca ai murit..dar n.am eu norocul asta..zice si iese rapid.

-STAI CE?! sar din pat alarmata si fug dupa el cu o Alicer nervoasa tipand ca nu ar trebui sa ma dau jos din pat. OPRESTE.TE HAROLD STYLES! am urlat cat de tare am putut si l.am prins de umar. L.am intors cu fata la mine si l.am privit in ochii lui de ticalos simtind cum imi vine sa plang.

-Ce.i? intreaba plictisit.

-Poftim? Hary esti beat? Drogat? Ce naiba e cu tine? Aproape am ajuns in coma,iar tu..tu imi spui ca sperai sa MOR?!!!

-Um..da?

-DA?!!!

-Da..sa fim seriosi Alison,nimeni nu te prea vrea prin preajma..Esti cam..uh.inutila. Nu stiu la ce folosesti in viata asta bine? Eu nu am nevoie de persoane care nu isi au un rost in lume,okay? Ca tine. Asa ca..pa pa! spune si se indeparteaza pe holul lung luand cu el spiritul meu si lasand in urma un corp stand in genunchi,plangand..eu.

-SFARSITUL PRIMEI CARTI-