Vieți distruse

Pardon'

Ma împingeam cu multinea care parca dintr-o data primise semnal sa paraseasca încaperea.
Usile duble nu faceau fata asaltului de persoane care tot veneau.

Stai Ioana...o aud pe Naty care topaia ca o caprita cu mâna în sus sa o pot vedea.
A fost de ajuns o secunda de neatentie si l-am pierdut din vizor pe cel ce îl urmaream.Ma intorc strabatând multimea si o trag pe Naty dupa mine pâna afara.

Slava cerului ca m-ai salvat,astia ar fi fost în stare sa ma faca afiş...imi spune rasuflând usurata.

Ela statea bine mersi în brate la Bogdan si rânjeau cu gurile pâna la urechi.

Voi de unde a-ti aparut,v-ati teleportat?!pufneste Naty nemultumita.

Asta se întâmpla când ai pile la bucatarie...strâmb eu din nas.

Mergem azi?!...v-a luat 10 minute sa iesiti din cantina daca nu ne grabim vom întârzia...ne zoreste Ela.

Stati putin...si fara ca ele sa apuce sa mai zica ceva ma îndepartez grabita spre intrarea în cladirea de lânga noi.

Mi se paruse ca îl vazusem întrând si nu vroiam sa cred ca am vedenii însa holul era pustiu.Înaintez trecând de toalete si ma opresc la bifurcatia dintre coridoare dar nici urma de omenire.
Privesc ceasul si parca le auzeam cum ma înjurau nervoase asa ca ma rasucesc brusc si în scurt timp fac contact cu podeaua.

Auuu...spun fecându-ma la cap...uita-te pe unde mergi.

Scuza-ma dar ai aparut de nicaieri...îmi spune vocea întinzându-mi mâna sa ma ridic.

Pardon?!...zic punand accent pe cuvânt,
acum era tot vina mea când eu eram cea care zacea pe jos.

Da-mi mâna...insista el.

I-as mai fi spus eu multe dar cuvintele mi se blocheaza în gât când vad de cine m-am ciocnit de fapt.Cel care îmi stârnise interesul statea acum în fata mea si ma tinea de mâna.Ma holbam la el ca la o fantom si parca vroiam sa nu mai îmi dea drumul.Arata divin de aproape ,nu se compara nici pe sfert cu imaginea de mai devreme.

Ar trebuii sa întru în sala înaintea profesoarei...îmi dai voie?!

Îmi retrag mâna si ma dau la oparte,el trece pe lânga mine fara sa mai zica altceva.
În dreptul usii se opreste si ma priveste.

Emil...imi spune înainte sa intre.

Ioana...ma grabesc sa raspund inainte ca frumuselul sa se evapore...Poate ne mai vedem...adaug.

Îmi da aprobator din cap si dipare pe usa ce tocmai o deschisese.

Ma ravasise intâlnirea brusca însa stiam ca afara ma astepta furtuna...parca le si vad cum fierb în clocot ca o oala uitata pe foc iesindu-le aburii pe urechi.

Mai aveai de gând sa stai mult ,ce naiba te-ai pierdut?!rabufneste Ela.

Din doi pas sunt lânga ele si le îndemn sa plecam.

Unde va grabiti?!o aud pe Naty ca ni se adreseaza...Eu nu ma grabesc deloc.

Tie ce ti-a mai venit?!